Nu m-ai meritat!

Cât am fost de naivă, crezând că ţin la tine!
În ceea ce te priveşte sigur, m-am înşelat.
A fost un foc de paie, o ştii şi tu prea bine.
Focul s-a stins cu timpul. Acum, m-am vindecat!

Mi-am zis că eşti bărbatul iubit şi aşteptat;
Alesul ce cu drag, mi-a apărut în vis.
Dar, visul pentru mine, acum s-a destrămat.
Să mă despart de tine, iată, eu am decis.

Nimic din ce a fost, nu se mai poate spune,
Nici cât am suferit, nici cât am plâns cu-adevărat.
Mă suni şi-mi spui mereu c-ai vrea să fii cu mine;
Vreau ca să mi te uit, că nu m-ai meritat!

Vedeai că îmi e greu, c-am inima pustie,
Dar, tu, ciudat din fire, la alta ai plecat.
Cât te-am iubit în taină, nimeni nu vreau să ştie.
Poemul vieţii mele cu tine-i… încheiat!

Georgeta Nedelcu - Craiova martie 2009