Ad
Ad
Ad
Author

admin

Browsing

Final Frontier… București. Prin capitala, in ultimii ani,  nu am ajuns decat pe probleme legate de minoritați. Nici acuma nu am fost departe. De la Suceava am plecat impreuna cu Mircea Nanu-Muntean, Florentin Haidamac si Radu Georgescu, am infruntat ninsorile si alte piedici puse de natura pentru a ajunge la primavara bucureșteana.

Seara dinaintea FF a fost un moment de intalnire cu prieteni aflați vremelnic sau viețuitori in capitala: identificarea locației in care avea loc targul, discuții si o bere (mai multe, de fapt) pe o terasa unde se urmarea un meci de fotbal. Romania – Ungaria am impresia.

Ziua de sambata. Inceputul targului. La mine a inceput cu salutarea lui Mike Haulica prin fereastra TeCaFi-ului, in drum meu spre crașma-restaurant (unde nu aveau bere Suceava, prin urmare nu merita promovați) pentru o porție de omleta si discuții cu Florentin Haidamac. Dragilor, am simțit ca mi se face rau de la emoții. Semn ca FF insemna ceva pentru mine. Si, odata cu intrarea in spatiul tirgului, a urmat avalanșa de… personalitați, prieteni, pupaturi, strangeri de mana, moace noi, carți si.. bere. Mi-a facut o placere minunata sa-i reintalnesc pe Mike Haulica, Stefan si Cristina Ghidoveanu, Florin Pitea, Lucian Oancea si mulți alții; sa-i cunosc pe Liviu Radu, Horia Nicola Ursu, Catalin Badea-Gheracostea, Oliviu Craznic (pe omul acesta chiar doream sa-l intalnesc), Eugen Lenghel, Aurelia Chircu si ceilalti.

Moace noi, prieteni si… o bere. 

Trecand la registrul serios, chiar a fost o onoare si mi-a facut o deosebita placere sa ma fac de cacao in public la panelurile unde am fost prezent alaturi de oameni cu mult mai competenți decat mine. S-a vazut lipsa antrenamentului, din varful de munte unde imi fac veacul.

La Cum convingem cititorii? O discuție despre apropierea intre scriitori, editori și cititori l-am inlocuit pe Mihai Dan Pavelescu sau pe Catalin Badea Gheracostea… Habar nu am pe care dintre ei. In schimb, le-am cunoscut pe domnișoarele Ana Nicolau si Evelina Bidea, lucru care mi-a facut placere, desi ma simțeam ca un reprezentant open-source alaturi de Microsoft.

Restul zilei a fost pentru socializare. 

Restul zilei a fost pentru socializare. Am petrecut alaturi de colegii de la Suceava si Gazeta SF la o discuție libera intr-o bodega de papillon (nici aici nu aveau bere Suceava), cu Stefan si Cristina Ghidoveanu, Eugen Lenghel, Florin Pitea, Mircea Nanu-Muntean, Florentin Haidamac, Sorin Trascu. O parte dintre noi am dat apoi o fuga la Giotto. Seara a fost mai fructuoasa decat aproape toata ziua. Discuțiile avute cu Ona Frantz (ca veni vorba, bunica ei a avut același nume cu al meu si cam același origini :P) Roxana Brinceanu, Loredana Frațila-Cristescu, lecțiile de maghiara cu Csilla Kleinheincz  si Bebe Libraru…. Minunate!

Lansare Dispensarul SF de Florentin Haidamac. 

Duminica a inceput in forta, cu lansarea de carte Dispensarul SF, de Florentin Haidamac, in prezența autorului si cu participarea extraordinara a lui Oliviu Craznic, caruia ii mulțumim.  Trebuie precizat ca aceasta manifestare a fost posibila si facilitata de Horia Nicola Ursu. A urmat (vorbesc aici doar de evenimentele unde am fost la masa de prezidiu) Creative writing in SF&F, metode de succes, inlocuindu-l de data asta pe Emanuel Grigoraș (pe care l-am cunoscut moaca la moaca, si e un tip fenomenal). Nu cred ca trebuie sa mai spun ca oricine din public m-ar fi putut inlocui cu succes, dar nici nu m-am lasat. A fost o discuție relaxanta, plina de umor si chiar lucrativa.

Un panel cu adevarat așteptat de mine a fost Revistele de Fantasy & Science Fiction. Concluzia finala, si cea mai importanta, a fost acordul comun pentru stabilirea unui set de reguli de buna practica intre toate revistele. Sper ca acest lucru sa fie pus in vigoare si sa nu ramana doar o discuție. Participanții – Horia Nicola Ursu, Marian Truta, Michael Haulica, iar din sala chiar si Mircea Pricajan – au fost de acord. In principiu?!

Si la final, un cenaclu. Wolf`s Pack la Final Frontier, moderat de Lucian Oancea, unde a citit Florentin Haidamac. Frumos!

Ca o concluzie: puteam sa renunț la tot ce am scris mai sus…  Alaturi de Catalin Badea-Gheracostea si Eugen Lenghel am stabilit o strategie pentru Euroconul de la Kiev, o strategie care sa aduca poate Romaniei mai mult decat premiul de incurajare pentru Romania. Relațiile si planurile de colaborare create, intalnirea/reintalnirea intre oameni ce au pasiuni comune ar trebui sa ne faca sa ințelegem ca baricadele, gaștile si alea alea nu-si au rostul. Sic cogito!

In final, vreau sa mulțumesc pentru ajutor si suport lui Lucian Oancea, Eugen Lenghel, Horia Nicola Ursu, Sorin Trascu, Diana Filipciuc si lui Bebe Libraru.

PS: Cate nu am apucat sa scriu si cate am scris aiurea…. si au fost doar doua zile.

Felicitari tuturor colegilor din presa, puțini la numar, care au relatat, joi, puțin sau deloc, tribulațiile politico-sentimentale ale politicianului PMP de Giurgiu Marius Cracea.

Un soap-opera dupa rețeta urmașilor lui Raj Kapoor la Bollywood.

Proștii de serviciu sau amoralii interesați: decidenții editoriali de prin televiziunile care ‘au pus botul’ și au facut tocșoaie zi-lumina cu dramoleta din Giurgiu.

Caștigatori neți: Mișcarea Populara și Traian Basescu.

Devizele caștigului: notorietate speculabila politic.

Target: consolidarea procesului de revenire a lui Basescu și a LPC-iștitlor sai in prima liga a jocurilor de putere din Romania. O prima liga semanand cu politica moderna așa cum seamana „Avantul Afumați” din liga a 4-a cu Manchester United, dar asta-i alta poveste. ( Habar n-am daca exista, intr-adevar, „Avantul” in liga a 4-a, așa ca scuze precaute ???? )

Daca, din fericire pentru voi, nu v-ați uitat joi la televizor, iata un crochiu al manariei:

– un domn Cracea Marius, lider PMP Giurgiu, a anunțat in conferința de presa a PMP Giurgiu ca-și cauta iubita sau, ma rog, partenera de viața, pentru a aborda implinit pe plan uman viitoarele confruntari politico-electorale. Doritoarele pot sa-l contacteze pe nu tocmai junele – dar inca in putere – Cracea la sediul PMP Giurgiu sau pe Facebook. Sigur ca exista site-uri matrimoniale, dar, pentru penetranța (sic!) comunicarii, aceasta a fost facuta la PMP, in vazul și auzul ziariștilor locali. Scena avea loc pe 12 ianuarie.

– cu o promptitudine demna de brigada de intervenție „Melcul și Rama”, minunatele televiziuni ale presei centrale descopera subiectul pe 14 ianuarie și-l transforma in main-ul zilei, pana catre seara.

Ce-a fost prin studiouri nu se poate povesti: indignari conștiincioase ale moderatoarelor-komisar, pe aria „da’ cum e posibil sa transformi sediul partidului in cuplarai?”; alte indignari ale unora dintre invitați; zambete condescendente și vorbe compatimitoare din gura altor invitați. Și, peste toate, neimplinitul in amor Cracea, scos in live-uri pe la Antena3, Realitatea și B1 ca un pudel avid de libertate (aka publicitate gratis), zgarda anti-purici fiind in acest caz microfonul cu cub branduit al posturilor TV. (Recunosc ca la RTV nu m-am uitat din motive de igiena mintala.)

La un moment dat, ca-n „Lanțul amintirilor”, pica bomba: conducerea județeana MP a decis sa-l dea afara pe Cracea dupa circul de la TV. Subita basculare a sentimentelor in zona simpatiei: „Bietul baiat, care nu voia decat sa se insoare, uite ce-i fac aștia…”

Apare, prompt, in cateva zeci de minute, și supapa de compensare: „Stai așa, ca nu l-au dat inca, daca e sa-l dea afara, o sa-l dea saptamana viitoare, la ședința organizației județene.”

Și dați-mi voie acum sa fac un pariu total dezinhibat, pe ce vreți voi (și pot aduce de acasa) – eu care, de regula, atunci cand fac pariuri, pierd: n-o sa-l dea nici dracu afara din partid pe Cracea.

((Later edit: am pierdut pariul și, slava Domnului, am precizat ca sunt obișnuit sa pierd pariuri. Insa susțin in continuare cele de mai sus și, mai mult, cred ca domnul Cracea are șanse bune sa obțina caștig de cauza cu contestația dumisale.))

Beneficiile aduse PMP in planul notorietații sunt, nu inestimabile, ci relativ ușor de estimat: orele-lumina in care s-a facut circoteca la TV pe caz insumeaza zeci de mii de euro in condiții normale de contract publicitar – chiar și in vremurile actuale, in care rate-cardul multor televiziuni e jos de tot, pentru ca foamea-i mare iar publicitarii știu exact cate parale face expunerea pe un post autohton.

Inevitabil, la TV nu s-a vorbit doar de Cracea. S-a vorbit de PMP. S-a vorbit de responsabilitate politica. A fost, inevitabil, invocat numele lui Traian Basescu. Puțin conteaza daca in context favorabil sau defavorabil. Iar bietul domn Tomac, trimis la B1 ca-n grajdurile lui Augias, a fost moștenit de la o emisiune la alta de imi era teama, la un moment dat, ca i s-a sudat turul pantalonilor de scaunul din studio.

Pentru un partid cu o cota electorala situata in marja de eroare și pentru un lider de partid, fost președinte, fost, la un moment dat, cel mai detestat politician din Romania și pe care inca mulți nu doresc decat sa-l uite, orice tip de notorietate e infinit mai importanta decat absența ei.

Dincolo de ororile celor 10 ani de regim Basescu – masurabile in autoritarism, in proliferarea camarilei corupte din PDL, in ascensiunea cu accente patologice, amintind de Elena Ceaușescu, a Elenei Udrea și in multe alte lucruri mizerabile – leadershipul fostului președinte s-a caracterizat printr-o eficiența nemiloasa a caștigului politic pentru sine și in specularea neezitanta a greșelilor adversarilor.

La asta am asistat joi: la un exemplu de eficiența in specularea unui caz construit la fel de artificial precum scena in care Vladimir Putin i-a salvat pe ziariști de tigru. E drept, Putin a avut la dispoziție aparatul de propaganda mediatica al Guvernului rus. La noi, prostia a lucrat – cum a lucrat și alta data – in favoarea fostului președinte și a vehiculului sau politic.

Ma numar printre cei care cred ca Romania n-ar avea niciun beneficiu de pe urma unei reveniri politice a lui Traian Basescu. Incerc, totuși, sa raman cinstit pana la capat și-i recunosc fostului președinte momentele de acțiune responsabila. Inclusiv cel de la finalul mandatului, in care și-a indemnat fidelii sa voteze impotriva lui Victor Ponta. (Pentru ca, daca e sa enumar certitudinile personale, una se detașeaza cu claritate – o Romanie cu Ponta președinte ar fi fost ceva incomparabil mai rau decat cele mai negre momente ale Romaniei conduse de Basescu 10 ani.)

Iar daca actualul lider PMP va reveni la masa puterii, nu pot decat sa concluzionez in avans cu vechiul clișeu: un popor are conducatorii pe care-i merita.

N.A: Evident, cum am precizat și in alte ocazii, aceasta opinie este viziunea autorului asupra evenimentelor menționate și nu reprezinta, implicit, opinia grupului editorial „Reporter Virtual”.

Astazi se implinesc 149 de ani de la deschiderea primei linii de transport feroviar subteran si 41 de ani de la moartea celebrei creatoare de moda Coco Chanel.

Cu cele 275 de statii ce acopera peste 408 kilometri de cale ferata utilizate zilnic de peste trei milioane de calatori, metroul londonez reprezinta o componenta foarte importanta a sistemului de transport in comun din capitala Marii Britanii.

Istoria acestei linii de transport incepe la 10 ianuarie 1863 cand Metropolitan Railway devine prima cale ferata subterana pentru transport de pasageri din lume si, totodata, are loc prima calatorie intre statiile Paddington si Farrington. Eficienta transportului subteran a facut ca pana in 1880, peste 40 de milioane de oameni sa calatoreasca anual cu acest mijloc de transport ce mai tarziu a evoluat in ceea ce este astazi numit “Metropolitan Line”. Datorita succesului de care s-a bucurat prima linie, englezii au demarat imediat dupa inaugurarea “Metropolitan Railway”, constructia altor linii care formeaza astazi “District Line”, “Hammerssmith&City Line” si “East London Line”. In 1884 s-au sfarsit si lucrarile pentru “Circle Line”.

Forma tubulara a tunelurilor prin care trec trenurile a facut ca metroul londonez sa fie numit familiar si “the Tube”.

Gabrielle Bonheur Chanel s-a nascut la 19 august 1883 si a fost creatoarea care a schimbat pentru totdeauna lumea modei.

In copilarie isi pierde mama, iar tatal sau o abandoneaza, insa acest lucru nu a impiedicat-o sa devina unul dintre cei mai mari creatori de moda ai secolului XX alaturi de Christian Dior, Christian Lacroix, Guy Laroche, Nina Ricci, Givency sau Paul Poiret.

Atrasa de la o varsta frageda de domeniul croitoriei si al modei, Coco Chanel isi deschide in anul 1910 un atelier de palarii pe strada Cambon din Paris. La intrarea in singura incapere scria simplu “Chanel Modes“. Datorita stilului inovator foarte apreciat de doamne, trei ani mai tarziu isi deschide primul magazin in Deauville. In anii ’20, Chanel a revolutionat moda franceza prin lansarea unui stil inedit inspirat de masculinitate. Practic, ea a simtit ca femeile trebuie sa fie foarte elegante si imbracate cu foarte mult gust, dar, totodata, trebuie sa se simta comod in aceste toalete.  A fost cea care a abordat tinutele comode si practice.

Pana in anul 1938, numele Chanel isi castigase notorietatea la nivel mondial si moda era in majoritate inspirata de creatiile sale. In acel an, insa, din cauza apropierii razboiului, Coco s-a retras din lumina reflectoarelor si a petrecut aproape 15 ani in Elvetia. In anul 1954 are loc revenirea si odata cu ea, noi idei traduse in tinute foarte apreciate de criticii de moda.

Intreaga sa cariera a fost descrisa de Coco Chanel prin sintagma: “Nu ai nevoie de geniu, doar de multa indemanare, talent si putin bun gust“.

Personalitatea creatoarei de moda l-a determinat pe Ducele de Westminster sa o ceara in casatorie, dar a fost refuzat cu o replica ramasa celebra: “Au existat mai multe Ducese de Westminster, dar exista o singura Coco Chanel“.

S-a mai intamplat pe 10 ianuarie:

1475Stefan cel Mare zdrobeste armatele otomane conduse de Suleiman Pasa in cadrul Bataliei de la Podul Inalt (Vaslui).

1799 – Se naste Petrache Poenaru, revolutionar pasoptist, unul dintre organizatorii invatamantului national si inventator (d. 1875).

1862 – Moare Samuel Colt, inventator american, constructor al revolverului care ii poarta numele (n. 1814).

1883 – Se naste Alexei Tolstoi, prozator si dramaturg rus (d. 1945).

1920 – Ia nastere in mod oficial Liga Natiunilor.

1945 – Se naste Rod Stewart, cantaret britanic.

1946 – Are loc prima Adunare Generala a ONU, la Central Hall Westminster, Londra.

1949 – Au fost lansate discurile de vinil de catre CBC si Columbia.

1984 – Sunt restabilite relatii diplomatice intre SUA si Vatican dupa o pauza de 117 ani.

2007 – Moare Carlo Ponti, producator cinematografic, sotul Sofiei Loren (n. 1912).

Perito (Francisco) Moreno. 1852-1919. Explorator argentinian. A parcurs Patagonia in lung si-n lat, descoperind si punand pe harta lacuri, rauri, munti si stepe imense. In 1881, la semnarea tratatului intre Argentina si Chile care stabilea granitele intre cele doua tari, a fost trimis sa pledeze cauza Argentinei.

Datorita lui, dar si din cauza nepriceperii emisarului din Chile, teritorii imense din Patagonia se afla in Argentina, si nu in republica vecina. Patagonia o ia cine o merita. Inainte de a se semna tratatul, insa, a fost si la ghetarul care-i purta numele, o vizita memorabila pe care si-a notat-o in jurnalul personal. Respectivul capitol din jurnal a fost multa vreme nedescoperit si inedit, pana cand a cazut in mana mea, iar eu, ca o reporterita constiincioasa ce sunt, vi-l ofer in continuare, tradus si adaptat.

Se intampla prin 1881, la sfarsit de februarie, intr-o miercuri. Chircit in scaunul de autobuz, venind dinspre El Bolson, Perito Moreno dardaia. Era dimineata, si Perito calatorea deja de mai bine de 20 de ore. Desi obisnuit cu temperaturile patagoneze, ramasese totusi surprins cat de infiorator de frig se poate face in sudul regiunii. Mai ales noaptea. Si mai ales cand, spre deosebire de celelalte calatorii, compania de autobuz de acum nu daduse paturica pasagerilor, desi erau la categoria Cama Ejecutivo, adica scaune rabatabile, trei mese incluse si o anumita pretentie de comfort. Dar sa trecem peste detalii minore de genul asta.

Scotandu-si nasul din cartulia pe care o citea, Perito si-a dat seama ca are o problema: facuse rezervare la un hostel in El Calafate, dar nu stia la care. Un cascat, ce mai. Dupa doua luni de calatorii in care trecuse de la rezervari facute cu o saptamana inainte si printate, la rezervari facute cu o zi inainte si notata pe telefon, la aterizat intr-un oras fara rezervare (desi in sezonul turistic era cam riscant, dar avusese bafta) doar cu cateva adrese de posibile cazari, acum batuse un nou record: rezervare la un loc pe care nu-l tinea minte. Bine, problema nu era fara rezolvare: in cel mai rau caz se va duce la un locutorio, adica un internet cafe, erau din astea o gramada prin Argentina, si isi va nota hostelul unde trebuia sa se prezinte. Cu rucsacul imens era mai complicat dar, evident,  nu imposibil.

Totusi, inainte sa se dea batut, a mai avut o tentativa: cu ghidul turistic in mana deschis la pagina cu El Calafate a incercat sa parcurga sectiunea cu cazari, in speranta ca ceva ii va aduce aminte. Mai tinea minte cateva indicii: ca numele hostelului incepea cu C, ca era aproape de autogara si ca numele, in sine, nu avea nimic memorabil (altfel nu i s-ar fi sters din memorie atat de desavarsit). Paaaai… Calafate Hostel? Asta sa fie? Pare aproape de gara, e cu C, si numele n-are absolut nimic special. Asta e.

Ajuns in El Calafate (orasel patagonez fondat de niste olteni din Calafat) Perito s-a dat jos din aubotuz, si-a luat rucsacul in primire si, cand sa iasa in cautarea hostelului, a avut o supriza: hostelul trimisese un baiat cu masina sa transporte eventualii pasageri care ajunsesera cu respectiva cursa. Sa-l intrebe pe baiat, sa nu-l intrebe si sa mearga pe jos? Hai sa profite, daca tot i s-a facut o primire atat de triumfala. Ar fi fost o singura problema: daca nu era asta hostelul, situatia ar fi fost cam jenanta, dar Perito era convins: hostelul era El Calafate si nu altul. Asa ca a urcat in masina cu incredere.

La receptia hostelului, temerile lui Perito s-au adeverit: rezervarea era facuta la alt hostel. Uhmmm, da, a fost o eroare de la site, Perito nu stia cum sa dreaga busuiocul, daca ar fi venit pe jos pana la hostel nu ar fi fost o problema, chestia e ca venise ca un imparat cu microbuzul adus pana la scara, dar asta e, n-a murit nimeni ca a incurcat hostelul, asa ca obrazul gros si fruntea inainte! Cool, man. Perito in control. Deci la care hostel sta? Buenos Aires Hostel. Intr-adevar, nume cu nimic memorabil, adresa aproape de autogara, dar incepea cu B si A, in nici un caz cu C, ei detalii. A ajuns, s-a cazat. Perito fericit.

A iesit in oras, constatand ca nu are absolut nimic special, si si-a rezervat o excursie pentru a doua zi cu Hielo y Aventura, constand in vederea ghetarului, plimbare cu barca si, cireasa de pe tort, un mini-trek de doua ore pe spinarea monstrului. 560 de pesos. Mult, mai, mult, is cam 100 de euro, si asta nu includea intrarea in parc, dar odata ajunge un explorator la ghetarul asta, nu?

A doua zi, plecarea la 7. Perito s-a trezit cu noaptea in cap. Hostelul era pregatit pentru situatiuni de genul asta asa ca servea micul dejun incepand de pe la 6.30, dar nici tartina de paine cu marmelada si nici emotia pe care o simtea la vederea tizului nu au fost suficiente pentru a-l trezi complet pe explorator, care a mai dormitat in autobuz pana aproape de intrarea in parcul national unde se afla ghetarul omonim.

La ghetar, Perito a ramas fara cuvinte. In principal pentru ca era inconjurat de un grup de japonezi, iar el nu stia niciun cuvant in japoneza. Iar pe engleza era foarte greu sa te intelegi cu ei. In continuare jurnalul lui Perito devine extrem de laconic, in parte pentru a ilustra lipsa cuvintelor, in parte si pentru ca Perito era ocupat cu facutul de poze peste poze, pentru ca, da, jurnalul consemneaza totusi: Perito vrajit!

Jurnalul se reia in momentul in care Perito se imbarca pe vaporasul care il va duce spre ghetar, de unde mai trage inca cateva sute de poze si continua prin a inregistra succint urmatoarea lui stare emotiva: Perito mort de frica (bine, jurnalul foloseste niste cuvinte mai putin prezentabile, dar cum spuneam, am adaptat aceasta parte pentru iubitii cetitori) la gandul ca va trebui sa se catere pe imensitatea aia de gheata. Daca cade intr-o crevasa? Daca aluneca? Daca i se face frig? Daca?

Ajuns la refugiul de unde pornea drumetia, insa, Perito isi revine. Emotiile ii trec. Ghizii montani sunt in control. Crampoanele ii asteapta, gheata asijderea, iar despre paharul de whisky de la sfarsitul traseului nici nu mai vorbesc. Pacat ca Perito nu bea spirtoase, are o problema cu gustul amar. Oare ciocolata calda n-au pe acolo? Pe ghetar, curs practic de urcat si coborat cu crampoane. Picioarele departate, flexati genunchii, mersul ratoiului, pasi mici. Incepe sa-i placa, crampoanele alea is stabile, mersul floare la ureche, se simte in stare sa mearga pana la Polul Sud! Si nici asa de frig nu e, a avut noroc si a nimerit una dintre putinele zile senine de la ghetar. Perito increzator. Perito mandru de el. Perito fericit! A meritat caruta de bani.

Si s-a terminat. Perito a revenit la hostel, a descarcat pozele la marea viteza, le-a pus pe facebook intru inspiratia celorlalti exploratori si-a facut bagajul si a plecat. Spre sud. Avea alte teritorii de explorat, de studiat, de cartografiat.

PS. Cunoscatorii subtilitatilor istoriei Argentinei isi vor da seama ca in articolul de fata s-a strecurat o inexactitate: de fapt Perito Moreno nu a fost niciodata la ghetarul omonim. Desi poate ca ar fi meritat, ghetarul si-ar si asteptat tizul cu soare si tonuri de turcoaz, si, avand in vedere ca e vorba despre una dintre cele mai importante personalitati ale Argentinei, sunt sigura ca Hielo y Aventura i-ar fi facut o reducere.

Cand iti place un tip, este greu sa accepti ca el nu iti raspunde cu aceeasi moneda, mai ales daca semnele pe care ti le da sunt contradictorii.

Tscarena.ro a aruncat o privire pe MadameNoir.com, si iti prezinta 10 semne care iti arata ca nu te place cu adevarat. Daca iubitul tau le manifesta pe cel putin 3, inseamna ca trebuie sa te gandesti serios sa-l lasi balta.

1. Ii ia o vesnicie sa iti raspunda la mesaj sau la email

In ziua de azi, nimic nu este mai usor decat sa ii trimiti cuiva un mesaj scurt sau sa-i scrii un e-mail. Daca febletei tale ii ia cateva ore bune sau chiar zile intregi sa-ti raspunda la un mesaj, da-i un sut in fund. Nu este vorba despre lene, ci despre nesimtire. Chiar daca nu iti raspunde cu un mesaj, iti da un semn important – acela ca e cazul sa spui NEXT!

2. Pastreaza distanta fizica si emotionala

Iti refuza deseori contactul vizual, chiar si cand sunteti numai voi doi? Iti ascunde informatii importante din viata lui personala? Un tip care nu vrea sa se apropie fizic sau emotional de tine, nu vrea sa mearga mai departe. Este ok sa-l pastrezi ca un fel de placere ascunsa, dar nu investi din punct de vedere sentimental in el. Daca te-ai distrat destul, lasa-l in urma.

3. Nu vine niciodata la tine

Un tip care te place va vrea sa faca eforturi ca sa iti arate ca te place. In aceasta situatie, nu este loc de lene. Cineva care nu e in stare sa te viziteze la tine acasa nu este o persoana pe care o vrei in viata ta pe termen lung.

4. Nu te atinge in public

Daca iubitului tau ii place sa te imbratiseze si sa te sarute in intimitate, dar nici macar nu te tine de mana pe strada, ia-o ca pe un semn rau. Fie nu vrea ca lumea sa stie ca e “cu tine”, fie e speriat ca vreo alta iubita/amanta/sotie  l-ar putea vedea. Da-i papucii urgent!

5. Te contrazice intr-un mod nepoliticos

Un tip poate sa nu fie de acord cu tine, dar totusi sa-ti respecte viziunea. Daca tot ce face este sa te contrazica in mod agresiv sau plictisit cand discutati, inseamna ca nu are o parere grozava despre tine. Nu vrei sa fii cu cineva care nu te poate trata frumos, mai ales atunci cand tot ce faceti este sa vorbiti. Elimina-l. Acum.

6. Se vede cu tine doar noaptea

Cand iti place foarte mult de cineva, este greu sa accepti ca, pentru el, nu esti decat un “booty-call”, adica o amica pentru sex. Daca iti convine acest rol si nu vrei mai multe de la el, atunci bravo tie. Dar daca vrei o relatie, cauta-ti pe altcineva.

7. Nu iti permite sa lasi lucruri la el acasa

Daca petreci mult timp la el acasa, un tip care te place va fi bucuros sa-ti gazduiasca periuta de dinti sau alte accesorii. Dar daca o persoana cu care iesi de ceva timp se enerveaza cand iti uiti cerceii la el, ai doua variante. 1 – fie este un obsedat de control cu psihoza latenta sau 2 – nu vrea ca alta femeie sa dea peste lucrurile tale. Indiferent de varianta aleasa, ar fi bine sa pastrezi distanta.

8. Participa la evenimente importante fara tine

Petrecerea unui prieten, ziua de nastere a surorii, aniversarea parintilor lui, chiar ziua sa de nastere sunt evenimente importante la care ar trebui sa participi. Bineinteles, daca iesiti doar de doua saptamani, e normal sa nu te cheme la ziua de nastere a mamei lui. Dar daca sunteti impreuna de ceva timp…e trist. Daca nu te vrea in preajma atunci cand ia parte la un eveniment important, atunci nici tu nu trebuie sa-l vrei langa tine.

9. Nu isi face niciodata planuri cu tine

Te strecoara la inghesuiala in agenda lui? Refuza sa isi faca planuri de weekend cu tine? Daca te baga in viata lui doar pe ultima suta de metri, intre o iesire cu amicii si o vizita la mama, inseamna ca nu te place.

10. Dispare fara un cuvant

Daca nu il vezi timp de cateva zile, sau chiar cateva saptamani fara sa stii ce s-a intamplat cu el. Nu raspunde cand il suni, nu iti da reply la mail si de sms-uri nici nu poate fi vorba. Dar, dupa un timp, te suna din nou ca sa te cheme in oras si se poarta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Da-i cu flit, este un neserios. 

Specialistii au dovedit ca anticonceptionalele prezinta un real pericol pentru sanatatea femeilor. Chiar si cele mai inofensive pilule anticonceptionale pot conduce la grave tulburari ale comportamentului sexual la varstele prepuberale, puberale, precum si al adolescentelor si tinerelor, daca acestea nu sunt utilizate corect.

Fiecare tipologie feminina are specificul sau neuro-hormonal si din acest motiv putini sexologi au capacitatea de a indica un contraceptiv potrivit unei adolescente sau tinere despre care nu au destule informatii.

De ce orice anticonceptional poate deveni periculos?

Asa cum afirma dr. Lenn Mac Darthons inca in urma cu un deceniu, orice actiune a unor chimicale straine organismului afecteaza indirect si uneori foarte direct comportamentele bazale, precum cel alimentar si indeosebi cel sexual.

Studiile efectuate de echipa de cercetare condusa de acelasi Lenn Darthons de la Universitatea din Melbourne (Australia) au ajuns la concluzia ca o mare parte din femeile care abuzeaza de contraceptive au probleme legate de bunul mers al vietii sexuale. Dr. Dorthons a observat ca actiunea de blocare propriu-zisa a posibilitatilor de fecundare a ovulului, indiferent de natura substantelor folosite, declanseaza o puternica inhibitie a unor regiuni ale creierului implicate in toate manifestarile de tip instinctiv.

Cercetatorii australieni au dovedit ca pilulele anticonceptionale, fie pur chimice, fie hormonale, reduc cu peste 60% reactia hipotalamusului la placere si implicit deregleaza toate functiile implicate in starile de extaz, determinate instinctiv.

Se poate spune ca, indiferent de mijloacele contraceptive folosite, fiziologia sau, mai bine spus, biologia placerii este alterata la femeile care abuzeaza de pastile anticonceptionale. Astfel, folosirea pe timp indelungat a pilulelor anticonceptionale conduce la tulburari de comportament, manifestate si in sexualitate. Dr. Mark H. Levshell, sexolog britanic de la Catedra de Biopsihologie a Universitatii din Oslo (Norvegia) a observat, in urma cu trei ani, ca femeile care folosesc pilule anticonceptionale au un comportament agresiv mult mai crescut, in special in timpul hemoragiei menstruale.

O explicatie dovedita stiintifica este aceea ca unii spermatozoizi contin enzime care ataca in mod specific anumite celule ale mucoasei uterine, producnd un val de unde electrice, cu un mesaj anume pentru centrii nervosi din maduva spinarii. Acesti centri nervosi (lombo-sacrati) amplifica intensitatea electrica si o transmit pe cai specifice centrilor placerii din diferite zone ale creierului.

Pe scurt, orice pilula anticonceptionala favorizeaza actiunea unor enzime ale spermatozoizilor anormali, care pot deregla indirect activitatea centrilor legati de placere ai creierului. Din acest motiv, o mare parte din femeile care utilizeaza timp mai indelungat acelasi anticonceptional pot ajunge la grave dereglari ale tuturor instinctelor bazale.

Mark H. Levshell considera ca folosirea unor anumite tipuri de anticonceptionale este principala cauza a problemelor de libido, frigiditate si infertilitate feminina. Studiile finalizate in ianuarie 2001 de catre cercetatorii de la Universitatea din Bordeaux (Franta) au dovedit ca folosirea pilulelor anticonceptionale, fara o analiza medicala si psiho-medicala poate genera grave probleme ale vietii sexuale feminine, ce pot conduce in mod rapid la instalarea menopauzei, inainte de 42 de ani.

Pentru a evita efectul nociv al pilulelor anticonceptionale:

1.Faceti-va un istoric al tuturor bolilor de care ati suferit.

2. Mergeti cu acest istoric la un cabinet de psihologie pentru a va intocmi o fisa cu care trebuie sa va duceti si la un neurolog, si la un psihiatru.

3. Cu aceste documente mergeti la un centru de planning familial si la un sexolog pentru a va recomanda anticonceptionalul cel mai indicat. Cu aceleasi documente ar fi bine sa mergeti si la alti sexologi pentru a avea siguranta ca anticonceptionalele indicate sunt cele mai potrivite. Atentie! Nu spuneti ca vi s-au recomandat de alt medic.

4. Daca toti medicii v-au recomandat cam acelasi tip de regim anticonceptional, aveti incredere! In cazul in care fiecare medic spune cu totul altceva, renuntati la anticonceptionale!

Liderul industriei franceze a echipamentelor medicale, compania Dupont Medical, ia in calcul extinderea activitatii sale de productie in state francofone, cum ar fi Romania, Bulgaria sau Tunisia, mai degraba decat in tara de origine, din cauza faptului ca Franta are un cod al muncii „sufocant” pentru angajatori, a declarat directorul general al Dupont Medical, Pierrick Haan, citat de Bloomberg.

Compania a fost infiintata in urma cu 150 de ani si este liderul pietei de profil din Franta, avand totodata activitati in alte 18 state europene, precum si in Asia, Orientul Mijlociu si Oceania.

Anul trecut, compania a decis sa anuleze relocarea catorva fabrici din Franta in Asia, operata cu cativa ani in urma, din cauza nivelului slab al comenzilor, precum si a dificultatilor intampinate in a controla activitatile respective de la mare distanta.

Acum, insa, seful companiei se gandeste din ce in ce mai serios sa isi schimbe hotararea initiala si sa isi indrepte atentia catre tari „apropiate de Franta” din punct de vedere cultural, cum ar fi Bulgaria, unde Dupont Medical este deja prezenta, Tunisia si Romania.

Motivul este rigiditatea foarte mare a pietei si a reglementarilor legate de munca din Hexagon.  

Cod al muncii de 3.200 de pagini Nu costul muncii ca atare este marea problema in Franta, ci rigiditatile. Daca faci o greseala in planurile tale de angajare, n-o mai poti corecta ulterior”, a spus Haan.

Desi sondajele de opinie arata ca principalele preocupari ale electoratului francez sunt crearea de locuri de munca si criza economica, nici presedintele in functie, Nicolas Sarkozy, si nici contracandidatul socialist la presedintie, Francois Hollande, nu par a se concentra asupra problemelor semnalate de seful Dupont Medical, comenteaza Bloomberg.

Companiile franceze spun ca cel mai mare obstacol in calea deblocarii angajarilor este Code du Travail (Codul Muncii), un compendiu legislativ care contine nu mai putin de 3.200 de pagini, care reglementeaza tot ce tine de piata muncii, de la clasificarea ocupatiilor la concediile de formare profesionala si conditiile de concediere.

Este foarte dificil sa respecti acest cod al muncii, iar rezulatul este subangajarea, spun economistii. In prezent, in Franta, circa 2,9 milioane de persoane nu muncesc, ceea ce reprezinta aproape 10% din forta de munca – cea mai mare rata a somajului din ultimii 12 ani.

Franta a pierdut cele mai multe joburi industriale din Uniunea Europeana in ultimii 10 ani, iar declinul s-ar putea accentua, pe masura ce state precum Italia sau Spania iau masuri pentru a-si liberaliza piata muncii si a relaxa reglementarile.

Costuri exorbitante

„Pentru cei 100 de angajati ai nostri din Franta, legea ne obliga sa avem 10 reprezentanti ai acestora, pentru care suntem nevoiti sa organizam intalniri saptamanale, chiar si atunci cand nu este absolut nimic de discutat”, spune seful Dupont Medical, Pierrick Haan.

Acesta adauga ca, de fiecare data cand se modifica ceva in legislatia contributiilor de asigurari sociale, ceea ce in Franta se intampla destul de des, compania trebuie sa-si updateze softurile si sa-si trimita oamenii de HR la traininguri.

„Concedierea unei singure persoane presupune proceduri extrem de complicate si costuri exorbitante”, se plange Haan.

Potrivit Codului muncii din Franta, este extrem de dificil pentru o companie sa faca disponibilizari atunci cand bilantul ei contabil arata ca inregistreaza profit. Mai mult, tribunalele au puterea de a declara ilegale concedierile la multi ani dupa efectuarea acestora, iar in anumite situatii de acest tip, directorii executivi pot ajunge la inchisoare.

De asemenea, angajatorii sunt obligati sa acorde concedii parentale foarte lungi, sa le plateasca salariatilor masa de pranz si sa organizeze controale medicale anuale, iar in intreprinderile cu peste 50 de angajati, este obligatorie infiintarea de „comitete ale salariatilor”.

Rasturnare incredibila de situatie in cazul tunului imobiliar din Statele Unite, al “reginei” Sandra Romain. Dupa ce ieri v-am dezvaluit ce afacere a facut actrita de filme xxx si fostul ei sot Paul Popescu si cum au devenit peste noapte mai bogati cu 19 milioane de dolari, ei bine se pare ca lucrurile nu sunt tocmai roz si altul este motivul pectru care s-a vandut imperiul din Montecito.

Tscarena.ro a dezvaluit ieri in exclusivitate incredibila poveste despre imperiul pe care Maria Popescu alias Sandra Romain, cea mai cunoscuta actrita de filme xxx din Romania, il avea in America si pe care si-l construise ani la rand alaturi de cel care i-a fost pana anul trecut sot. Conform unor surse, cei doi fosti soti erau de vineri, mai bogati cu 19 milioane de dolari, intrucat isi vandusera casa din Montecito, o proprietate ce se intindea pe aproape 14.000 de metri patrati.

Daca la prima vedere lucrurile pareau simple si tranzactia parea doar o afacere de familie si o reglare de conturi intre cei doi fosti parteneri de viata, care pareau ca-si doresc sa-si inchieie toate socotelile avute impreuna, ei bine lucrurile nu stau intocmai asa. De fapt, proprietatea care a fost cumparata de cuplu cu un credit ipotecar, in 2007, si pentru care s-a platit un avans de 3 milioane de dolari, a fost scoasa la vanzare de IRS (Fiscul american), pentru ca din anul 2008 nu au mai fost platite impozitele, lucru de neacceptat de statul american.

Fisul le-a blocat 7 milioane de dolari

Si daca va intrebati cum este posibil acest lucru, ei bine, Maria si Paul au plecat din State in 2008 si de atunci, proprietatea a ramas in grija avocatului, care era insarcinat cu plata tuturor darilor catre stat. Numai ca, dupa plecarea romanilor nostri de pe pamant american, acesta nu a mai achitat nici un fel de impozit pe banii pe care casa ii producea in fiecare luna si ca atare cuplul nostru a intrat in vizorul Fiscului pentru evaziune. ”Este adevarat ca zilele trecute s-a vandut casa noastra din America. Am fost anuntat de avocatul meu din SUA ca a fost o tranzactie de 19 milioane de dolari. La fel de adevarat este si faptul ca nu sunt toti banii nostri, pentru ca proprietatea era luata cu credit ipotecar. Noi am plattit un avans de 3 muilioane de dolari in 2007 si de atunci, in fiecare luna, rata de 30.000 de dolari. Casa era inchiriata si ea producea singura toti acesti bani, care evident trebuiau declarati. Din nefericire pentru noi nu s-a intamplat asa ceva, intrucat avocatul nostru ” a uitat” sa plateasca si am ajuns in aceasta situatie”, a povestit Paul Popescu in exclusivitate pentru nefiltrat.ro. Asa se face ca si dupa aceasta vanzare, Paul si Sandra trebuiau sa ramana cu o parte din bani, dupa ce banca isi oprea tot ceea ce le era datorat, insa din nefericire, cei 7 milioane de dolari care le reveneau, au fost blocati de Fisc. ”Casa producea bani in fiecare luna si din chirie sa platea rata la banca, asa ca nu din cazua neplatii ratelor a fost scoasa la vanzare ci din cazua neplatii impozitelor. Asa ca dupa vanzare, noi trebuia sa ramanem cu vreo 7 milioane de euro care sunt blocati de fisc. Eu aveam dreptul la 10% din suma, resrul urmand sa-i revina Mariei. Acum ne uitam lung unul la altul si nu stim exact cum vom iesi din aceasta poveste in care ne-a bagat avocatul si cand vom putea sa ne recuperam banii blocati de Fisc”, ne-a mai spus Paul, care este ingrijorat si de faptul ca fara voia sa, a ajuns rau platnic pentru americani.

Mira Grant (pseudonim al scriitoarei Seanan McGuire) a debutat in 2010 cu Feed, primul roman dintr-o trilogie a carei actiune se desfasoara la 25 de ani dupa Transformare („the Rising”), evenimentul apocaliptic in urma caruia omenirea a fost infectata accidental cu virusul Kellis-Amberlee, care cauzeaza, in urma unui proces denumit „amplificare virala”, preschimbarea celor infectati in zombi.

In unele dintre cazuri, transformarea are loc spontan, in alte cazuri ea e declansata de o muscatura a unui infectat. America, la 25 de ani dupa Transformare, e o societate paranoica pina la extrem. Relatiile sociale s-au schimbat radical, intilnirile fata in fata au devenit o raritate, iar testele care sa confirme lipsa unei infectii sint un inconvenient banal, un prag de care un om trebuie sa treaca de zeci de ori pe zi, ori de cite ori intra intr-o cladire, sau chiar la trecerea dintr-o incapere intr-alta.

Internetul, in aceste conditii, a devenit principala interfata sociala. Rolul presei scrise de odinioara a fost preluat de catre bloggeri, care se impart in trei categorii: Newsies (echivalentul jurnalistilor clasici, care raporteaza si comenteaza faptele in mod obiectiv), Irwins (care, asemeni lui Steve Irwin, modelul lor, se aventureaza in zonele infestate de zombi si-si risca viata pentru a alimenta nevoia publicului de adrenalina) si Fictionals (complementari celorlalte categorii, acestia fac, pur si simplu, literatura, inspirindu-se din cele scrise si traite de colegii lor din celelalte doua tagme profesionale).

After the End Times e un colectiv ambitios, strins unit in jurul celor doi fondatori, Georgia si Shaun Mason. Cei doi, orfani in urma Transformarii, au fost crescuti de aceiasi parinti adoptivi, sotii Mason, care s-au aflat la originile blogging-ului de tip Irwin, inca din timpul Transformarii. Cu timpul, parintii au ajuns sa fie atit de ahtiati dupa atentia publicului, incit tot ceea ce conteaza pentru ei este traficul, chiar si in detrimentul obiectivitatii. Georgia si Shaun si-au jurat ca nu le vor urma exemplul care le-a deformat viata, si incearca, cu After the End Times, sa puna mai presus de orice adevarul necosmetizat. Ajung astfel sa urmareasca indeaproape campania pentru alegerile prezidentiale a senatorului progresist Ryman, iar refuzul lor de a face compromisuri ii transforma intr-o tinta atunci cind descopera existenta unei conspiratii a carei dezvaluire ar putea schimba din temelii societatea post-Transformare.

Trilogia Newsflesh, din care face parte Feed, a fost completata de Deadline (2011) si Blackout (2012). Firele conspiratiei abia intrezarita in romanul initial se ramifica incredibil si actiunea celor trei romane devine tot mai alerta si mai complexa pe masura ce inaintezi in lectura, dar nu ar avea nici un farmec sa dezvalui aici mai multe.

Feed a fost pentru mine o surpriza placuta: un roman cu zombi – subgen care constituie una dintre placerile-mi vinovate – combinat cu un thriller politic de cea mai buna calitate. Deadline a continuat dezvaluirea mecanismelor interne ale unei societati care incearca sa treaca peste trauma apocaliptica a Transformarii, pretinzind ca nu s-a schimbat nimic, ca viata merge inainte. In sfirsit, Blackout a dezlegat, cu aplicatie, firele incilcite ale unei conspiratii care s-a revelat a fi mai perversa si mai extinsa decit dadeau de inteles romanele anterioare. Cu toate acestea, nu conspiratia (ingenios conceputa), nici rasturnarile de situatie (unele cu adevarat socante, dar nu mai putin plauzibile), nici scenele de carnagiu sau urmaririle (impecabil descrise, cu o dozare experta ce s-ar preta la o ecranizare) si nici referintele culturale si literare (care sint presarate cu discernamint de-a lungul seriei, un deliciu pentru fanii genului) nu au fost cele care m-au determinat sa citesc cartile cu sufletul la gura, ci dinamica personajelor. Shaun si Georgia Mason, precum si cei din jurul lor (fiecare devenind pe rind personajul de referinta, prin ai carui ochi este privita desfasurarea evenimentelor), au capatat viata si m-au facut sa-mi para rau ca povestea se apropia de deznodamint.

Mira Grant a reusit performanta de a crea o lume credibila, locuita de personaje credibile, vii. Prin urmare, am considerat perfect indreptatita nominalizarea succesiva a primelor doua romane ale seriei la premiile Hugo, si am convingerea ca, anul viitor, si Blackout se va regasi pe lista finalistilor. E de vazut insa daca Deadline va reusi sa stringa mai multe voturi decit ceilalti competitori, lista finalistilor la categoria romanelor fiind cit se poate de puternica anul acesta.

Post scriptum: Ca un bonus pentru fanii seriei Newsflesh, Orbit a lansat vara trecuta, exclusiv in format electronic, nuvela Countdown, care i-a adus Mirei Grant o nominalizare la Hugo si la categoria aceasta. Countdown e o relatare din fragmente scurte a succesiunii de evenimente care au declansat Transformarea, zombi-apocalipsa. Am citit nuvela abia dupa ce terminasem de parcurs cele trei romane si n-as putea spune ca am aflat lucruri noi, dar a fost o placere sa aflu explicatiile de ordin stiintific (care mi-au parut cit se poate de plauzibile) ale Transformarii si sa gasesc, dezvoltate, intimplari la care doar se face aluzie in cuprinsul celor trei romane. Una peste alta, o lectura instructiva si placuta deopotriva.

Antonescu a acuzat Antena 3 de mai multe ori ca face „propaganda pesedista”, ceea ce l-a enervat pe Gadea. La un moment dat Antonescu a afirmat ca are ceva „impotriva propagandei” care se face inclusiv la Antena 3. „Ce fel de propaganda face Antena 3?”, a intrebat Gadea. „O propaganda pesedista”, i-a replicat Antonescu.

Plecand de la constatarea ca „USL pare ca s-a rupt din cauza unui om – Klaus Iohannis”, Mihai Gadea a citit pe parcursul emisiunii dintr-un interviu dat de Iohannis in timpul guvernarii Nastase, in care acesta facea afirmații laudative la adresa PSD. La un moment dat, Antonescu l-a intrerupt pe Gadea din lectura. „Penibilul trebuie sa aiba o limita”, i-a spus șeful PNL directorului de la Antena 3. „Penibilul, la cine? La dl Iohannis?”, a intrebat Gadea. „La dvs”, i-a spus Antonescu, adaugand ca toți cei aflați in „armata propagandei pesediste” il ataca in continuu pe Iohannis. In acel moment, Gadea s-a enervat și a afirmat ca nu va permite sa fie „scuipat in cap de la Cotroceni” de Antonescu. „Nu ma faceți pe mine propaganda pesedista! Cum va permiteți?”, a strigat Gadea. „Uite așa”, i-a raspuns Antonescu. „Cine va da dvs dreptul?”, a insistat directorul Antenei 3. „Dreptul meu de telespectator”, a raspuns liderul liberal. „Și eu cred ca dvs sunteți ințeles cu Basescu”, a conchis Gadea.

La un moment dat, Crin Antonescu a speculat de introducerea pe care Gadea o facea unei intrebari cu textul „Va intreb pe dvs”. „Intrebați și dvs pe cine puteți, pentru ca pe dl Ponta nu e voie”, a remarcat Antonescu. „Nu e voie? Cine nu ne da voie? Voiculescu? Spuneți, ca n-ați pronunțat deloc numele in 40 de minute!”, a replicat Gadea. „Nici acum nu-l pronunț”, i-a spus Antonescu. „Poate chiar dl Ponta nu va da voi, ca dl Voiculescu e un pic depașit”, a adaugat liderul liberal. „Aa, dl Ponta e șeful nostru”, a comentat Gadea.

Și Antonescu a avut momente in care și-a pierdut cumpatul pe parcursul emisiunii. Enervat de insistența cu care Gadea afirma ca e „ințeles cu Basescu”, liderul PNL a acuzat Antena 3 ca face „lucruri urate” afirmand ca are ințelegeri cu președintele. „Nu am avut, nu am și nu voi avea vreo ințelegere cu Traian Basescu. Nu am ce sa fac, in intențiile mele politice, cu Traian Basescu”, a spus Crin Antonescu. Acesta s-a enervat și cand Gadea a deschis subiectul operațiunilor DNA de punere sub acuzare a unor liberali precum Daniel Chițoiu, Dan Radu Rușanu și Cristian David, insinuand ca Antonescu n-ar fi fost strain de acest lucru. „Ce insinuați domnule Gadea de seri intregi?”, a izbucnit Antonescu. „Nu insinuez nimic, n-ați fost atent. Am intrebat cum explicați aceste operațiuni ale DNA”, a spus Gadea. „N-am explicații”, a raspuns Antonescu, adaugand ca „asemenea mizerii” precum insinuarea ca ar avea legatura cu dosarele facute colegilor sai de partid n-a vazut „in 25 de ani, de politica, nici macar de la Basescu”. „Chiar nu e niciun Dumnezeu deasupra noastra?”, a intrebat Antonescu.

El a redeschis subiectul și in momentul in care emisiunea se apropia de final și se intrase in direct cu Mircea Badea. Liderul PNL a afirmat ca in emisiunile Antenei 3, Mugur Ciuvica a afirmat direct ca ar fi in spatele dosarelor lui Chițoiu & co., iar Mihai Gadea a sugerat și el același lucru. „Nu-i adevarat”, a intervenit Gadea, care a fost susținut și de Badea.

Mihai Gadea a ținut sa aiba ultimul cuvant in emisiune. „Domnule Antonescu, daca il vedeți cumva pe Crin, sa-mi spuneți și mie”, i-a transmis directorul de la Antena 3 liderului PNL.