Ad
Ad
Ad
Author

admin

Browsing

Oana Zavoranu a fost transportata ieri seara in stare critica la spital, dupa ce, se pare, ar fi inghitit un pumn de somnifere, iar de data asta lucrurile par sa fie cat se poate de serioase pentru vedeta. In spatele dramei pe care artista o traieste in aceste momente sta o ipoteza socanta, care are legatura cu vrajitoarele pe care le-a acuzat de santaj.

Cu exact un an in urma, mai precis pe 13 decembrie 2011, vrajitoarele Vanesa si Melisa au fost saltate de acasa de mascati si duse in arest, in urma unui denunt facut de mai multe persoane escrocate de acestea, printre care si Oana Zavoranu. Atunci, vrajitoarele si rudele acestora au jurat razbunare si au promis ca nu vor avea liniste pana cand Oana nu va fi pe lumea cealalta. “Oana a fost cel mai mare rau care s-a intamplat vrajitoarelor de la noi.

Nimeni nu le-a facut ce le-a facut ea. Stiam ca i se va intampla ceva rau, pentru ca prin ritual, vrajitoarele au legat-o de ele”, ne-a declarat un apropiat al lumii vrajitoarelor din Chitila, care a tinut sa-si pastreze anonimatul. “Dupa ce au fost arestate Vanesa si Melisa, restul vrajitoarelor s-au unit si au dezlantuit cel mai greu blestem, asupra tuturor celor care le-au facut rau, in frunte cu Oana. Iar nenorocirea sa se intample la un an de la arestarea lor, sa stie lumea cat de mare e puterea vrajitoarelor”, a mai spus sursa noastra.

Procurorul a ajuns la inchisoare

Nu doar Oana Zavoranu are de suferit de pe urma asa-zisului blestem, ci si Maximilian Balasescu, procurorul care le-a saltat pe cele doua. Acesta a ajuns in inchisoare inca din vara, dupa ce a fost condamnat pentru luare de mita. In prezent, el isi ispaseste pedeapsa la penitenciarul Rahova, unde traieste un adevarat cosmar. El primeste zilnic biletele de amenintare cu moartea din partea membrilor clanurilor pe care i-a bagat dupa gratii. Iar razbunarea vrajitoarelor nu se opreste aici. “Din cate stiu eu, urmatoarea pe lista este mama Oanei, care a facut multe declaratii impotriva vrajitoarelor, pe la televizor.

Nu vedeti ca si ea are din ce in ce mai multe probleme de sanatate?”, a mai spus apropiatul vrajitoarelor.“Or sa moara cate unul, cate unul. Or sa se damblageasca! O sa se aleaga praful si pulberea de fiecare. Sa se aleaga de toti astia care fac numai nedreptati”, este declaratia pe care a dat-o presei o ruda a vrajitoarelor, pe treptele tribunalului din Ilfov, in timp ce Vanesa si Melisa erau la proces.

100.000 de euro sau se va intampla o nenorocire

“Mi-a aratat cadavrele mumificate ale familiei de la care isi ia ea puterile. Mi-a spus ca trebuie sa ating sicriele si sa ma multumesc pentru ca nu multa lume are aceasta ocazie. La 12:00 noapte, eu, fata singura, trebuia sa ating cadavre. M-a pus sa inchid ochii si mi-au pus tesaturi sub bluza, si au inceput sa bolboroseasca ceva.

La un moment dat am simtit ceva rece si m-am speriat. Era foarte rece si lipicios, am crezut ca e un animal. Eram extrem de slabita atunci si ma plimbau din cimitir in cimitir. Imi era teama sa imi imaginez ce se serpuia pe langa mine. Au tasnit 7 broaste si un sarpe, aveam nod in gat, eram terifiata. Ele erau transpuse, in ritual, au un teatru in ele! Sarpele s-a incolocit in jurul meu si broastele sareau peste tot. Am intrebat “Ce e asta?” si ele au spus ca a iesit Diavolul din mine, dar nu tot.

Ca sa mai ia bani. Au spus ca mama si tatal Diavolului inca mai sunt in mine. Au spus ca daca vreau ca sarpele sa se dezcolaceasca, trebuie sa dau 100.000 de euro sau mor! Au fost momente de batjocura! Nimeni nu ajunge la vrajitoare daca este bine si am spus ca dau banii. Apoi au scos sarpele si au spus ca a doua zi sa aduc banii sau mi se intampla o nenorocire”, a povestit Oana, in urma cu un an, experienta traumatizanta pe care a avut-o in timpul ritualurilor la care vrajitoarele au supus-o.

O seama de publiciști cunoscuți pentru susținerea publica pe care i-au acordat-o președintelui Traian Basescu il desființeaza literalmente pe șeful statului pentru opțiunea sa de a o sprijini pe Elena Udrea in cursa prezidențiala.

In comentarii de presa sau pur și simplu postate pe Facebook, oameni precum Sorina Matei, Sabina Fati, Adrian Papahagi, Dragoș Paul Aligica, Dan Tapalaga, Ondine Gherguț, Ana Otilia Nuțu sau Mircea Marian și-au exprimat pareri critice la adresa lui Traian Basescu. Acesta „a ales greșit”, opțiunea corecta fiind in opinia comentatorilor susținerea Monicai Macovei. Iata mai jos o selecție a opiniilor exprimate la cald:

Adrian Papahagi

Traian Basescu a ales. Prost.

A ales partea sa de umbra, in loc de cea luminoasa.

Intre tot ce reprezinta Macovei și cei ca ea, versus Udrea și cei de teapa ei, a ales, din nou, Udrea.

Azi vorbește din varful buzelor despre “intelighenția” și “deontologi”, adica fraierii ca noi. Spune ca “ne-am afișat” cu el pe scena, de parca am fi mers acolo nechemați, ca sa ne aflam in treaba. Pai de ce n-a defilat pe scenele referendumului alaturi de Udrea, Marin Anton, Gelu Vișan și Edmond Talmacel, actuala conducere a PMP?

Se incheie un ciclu. Duca-se! Al nostru este viitorul

Ana Otilia Nuțu

Daca avea cineva dubii ca intrarea Monicai Macovei in cursa pentru prezidentiale a fost o idee buna, avem azi confirmarea: fara Macovei, am fi avut de votat intre Ponta, premierul Grivco si partenera de afaceri a lui Ponta.

Ondine Gherguț

Jenant, Traian Basescu!Dupa ce presedintele l-a sustinut pe Cristian Diaconescu, care, asa cum am spus mereu, este un om onest, acum o sustine pe Elena UDREA ptr ca vrea duduia sa fie presedintele tarii!Culmea tupeului : UDREA a sustinut ca nu e normal ca un fost pesedist sa fie candidatul PMP- partid de dreapta!Duduia UDREA, dar mata unde ai fost, bre, in 2002? Nu tot in PSD-TST, unde iți era șef PONTA? Nu erai mata avocata RA APPS-ului, ca ti-a dat PSD-ul contracte ca sa castigi si mata niste bani, asa mai multi, pe de-a moaca?!

Bine c-o avem pe MONICA MACOVEI!

Mircea Marian

In povestea asta cu Basescu, recunosc, am facut un lucru complet ne-jurnalistic și laș: la ora 20.13 am inchis televizorul, am spus niște cuvinte și m-am dus sa beau palinka.

Sorina Matei

N-am vazut o reacție mai vehementa fața de președintele Basescu din partea oamenilor cinstiți- fie ei jurnaliști, analiști sau nu- pana in seara aceasta, 20 August 2014.Elena Udrea nu va fi niciodata moștenitorul politic al președintelui Basescu, indiferent cine ce ar face. Nu reprezinta absolut nimic din crezurile, principiile, valorile oamenilor care au crezut și poate inca mai cred in lupta președintelui Basescu.In țara asta, statul de drept nu are unghii roz!

Dragoș Paul Aligica (contributors.ro)

Cei ce l-au sustinut pe Traian Basescu, l-au sustinut pentru niste proiecte, pozitii, idealuri sau din calcul strategic fata de echilibrul puterii cu adversarii sai. Cand termenii contractului sunt modificati, contractul se rupe.Asta se intampla acum, sub ochii nostri. Traian Basescu schimba termenii contractului, angajand ceva ce nu are: Sustinere neconditionata.

Nimeni nu i-a dat sustinere neconditionata niciodata. Domnul Basescu uita asta sau spera cumva ca, in mod magic, sustinatorii vor subscribe hipnotizati noului contract. NU se va intampla. Este sociologic, etic si politic imposibil.

Sabina Fati (Romania Libera)

A facut oare Basescu un exercițiu de imaginație: cum ar fi primita Udrea la o intalnire cu liderii UE sau NATO? Cum ar arata președinta PMP acolo? Despre ce ar vorbi? Cum ar negocia ea securitatea Romaniei? L-ar angaja consilier pe Traian Basescu? Sau dimpotriva l-ar abandona ca pe o haina veche? Seamana Udrea cu vreunul dintre șefii de stat din lumea occidentala sau mai degraba este modelul in oglinda al populistei și cochetei Cristina Kirchner, președinta peronista a Argentinei? Ținuta, biografia politica și discursurile Elenei Udrea sunt copiate de la Buenos Aires nu de la Washington, Berlin sau Bruxelles. Oare președintele nu-i vede limitele favoritei sale?

Exista o dependența inexplicabila care il ține legat pe Traian Basescu de Elena Udrea și care i-a creat o vulnerabilitate despre care se vorbește și in unele cancelarii vestice. Reputația lui de negociator și cunoscator in intimitate a geografiei politice este deja patata de aceasta dependența pe care și-o expune in fața națiunii, eliberat complet de prejudecați.

Am vorbit in prima parte despre ecranizarile propriu-zise dupa opera lui Philip K. Dick. Influenta lui se simte insa mai departe de atit: nu numai in urmari la filmele facute direct dupa lucrarile sale, ci si in filme care aparent n-au nici o legatura cu acestea.

Din categoria urmarilor face parte Screamers: The Haunting, lansat in 2009. Un grup de salvatori este trimis pe Sirius 6B in urma unui semnal venit de pe planeta crezuta pustie pentru a salva eventualii supravietuitori, inainte ca o furtuna cosmica devastatoare sa distruga orice urma de viata. Armele inteligente denumite screamers sint insa mai primejdioase si mai inselatoare ca niciodata, si nu poti sa stii daca ai in fata un om sau un screamer care imita perfect un om, din toate punctele de vedere… Premisele sint interesante, atmosfera aminteste destul de bine de primul Screamers, dar scenariul aluneca intr-un film de actiune cu tenta horror, extrem de previzibil si, pina la urma, banal. Regia este semnata de Sheldon Wilson, scenariul ii aparține lui Miguel Tejada-Flores (evident inspirat de povestirea lui Dick „Second Variety“), iar din distribuție fac parte Gina Holden, Lance Henriksen, Jana Pallaske, Greg Bryk și alții.

Tot un fel de urmare este si serialul Total Recall 2070 (1999), cuprinzind douazeci si doua de episoade inspirate de filmul cu acelasi nume din 1995 – un serial politist intr-un decor martian amintind mai mult de Blade Runner. De altfel, si actiunea face trimitere mai curind la acest din urma film, explorind relatia dintre androizi si oameni, iar compania Rekall, departe de a mai fi o mica firma de divertisment, seamana mai mult cu Corporatia Tyrell. Eroii serialului, detectivii David Hume (fiinta umana) si Ian Favre (primul exemplar din cel mai nou model de androizi), rezolva diverse cazuri, dar multe dintre ele reprezinta doar fundalul pentru adevaratele probleme si dileme pe care le pune serialul, si fiecare episod adauga noi detalii la portretele personajelor si la tabloul lumii in care traiesc acestea, o lume sumbra, distopica, influentata pina la urma mai mult de cartile lui Dick decit de filmele facute dupa ele.

Acest serial, difuzat prima oara la televiziunea canadiana, iar apoi in Statele Unite, pe un canal fara prea mare audienta, si poate cam dificil pentru telespectatorul mediu, nu s-a bucurat de atentia pe care o merita si a fost intrerupt dupa un singur sezon. Episodul pilot, numit Total Recall 2070: Machine Dreams a fost difuzat ca un lung-metraj regizat de Mario Azzopardi (cunoscut pentru realizarile sale din alte seriale de succes precum The Outer Limits, Stargate SG-1 sau Stargate Atlantis) și scris in marea majoritate de Art Monterastelli, care este și producatorul executiv. Intre actorii din rolurile principale se numara Michael Easton, Karl Pruner, Cynthia Preston, Michael Rawlins, Judith Krant și Nick Mancuso.

Unul dintre filmele care a trezit in mintea spectatorilor amintirea lui Philip K. Dick este Abre los ojos (Open Your Eyes), din 1997, in regia lui Alejandro Amenabar, cu Penelope Cruz in rolul principal feminin, rol pe care l-a menținut și in remake-ul american din 2001 Vanilla Sky, regizat de Cameron Crowe, film mult mai cunoscut si datorita vedetei masculine, Tom Cruise (in Abre los ojos, rolul respectiv este interpretat – foarte bine, de altfel – de Eduardo Noriega). Personajul lui Cruise, un tinar bogat, chipes si plin de succes (inclusiv la femei), se indragosteste de o femeie misterioasa, dar o fosta iubita furioasa provoaca un accident de masina. Eroul se trezeste la spital, desfigurat, si din acest moment jocul dintre realitate si iluzie, dintre amintire si vis capata accente foarte dickiene, inspirate din celebra expresie „Eu sint viu, voi sinteți morți” prezenta in romanul Ubik. O comparație foarte interesanta intre Abre los ojos și Vanilla Sky gasiți pe blogul The Lucid Nightmare – One’s Man Obsession With Film, postata pe data de 26 martie 2010. Merita citita, sint multe lucruri interesante spuse acolo.

Plecind probabil tot de la expresia amintita mai sus, interesantul si controversatul regizor M. Night Shyamalan a realizat in 1999 o alta pelicula in care granita dintre realitate si iluzie — si pina la urma intre viata si moarte (sau viata de dincolo) — este foarte subtire: The Sixth Sense (Al șaselea simț). Un baietel capabil sa comunice cu spiritele care nu stiu ca sint moarte (interpretat de Haley Joel Osmond) cauta ajutorul unui psihiatru pentru copii (Bruce Willis). Dar care dintre ei are de fapt nevoie de ajutorul celuilalt? Sintem intre oglinzi paralele, exact ca in cartile lui Philip K. Dick…

Un film grecesc foarte greu de gasit, Proini peripolos (Morning Patrol) (1987), il citeaza printre sursele sale de inspiratie si pe Philip K. Dick, alaturi de Ramond Chandler si Daphne Du Maurier (!!!). Intr-un viitor post-apocaliptic de cosmar, in care au ramas doar citiva oameni care ratacesc fara tinta, o femeie nu doreste decit sa mearga spre apus, catre mare, unde s-ar putea s-o astepte un viitor mai bun, desi nimeni nu s-a mai intors de acolo ca sa povesteasca daca e adevarat. Insa pentru asta ea trebuie sa treaca mai intii prin zona interzisa, un oras-fantoma pazit de Patrula de dimineata. Mai intii singura, apoi avind un ajutor, femeia infrunta pericolele din ce in ce mai mari. Este o pelicula foarte diferita de cele de la Hollywood – artistica, lenta, adevarata ei forta constind in peisajele sumbre, izolate, dar si in muzica de atmosfera.

Inspiratia dupa opera lui Dick poate fi gasita deseori in episoade de seriale SF. De pilda, Out of This World, un serial britanic din 1962, cuprinde paisprezece episoade, dintre care unele ecranizeaza povestiri de mari scriitori de SF, printre care se afla John Wyndham, Isaac Asimov, Tom Godwin, Raymond F. Jones, Clifford D. Simak, Katerine MacLean și… Philip K. Dick! Pentru episodul al cincilea este folosita povestirea „Imposter“ („Impostorul“), care a devenit ulterior mult mai cunoscuta dupa ecranizarea pentru marele ecran, din 2002, despre care am vorbit mai pe larg in episodul precedent.

Influente mai putin directe pot fi gasite pretutindeni și in alte seriale SF, cum ar fi The Outer Limits (La limita imposibilului) (vezi episodul 9 din sezonul 3, Tempests, recent difuzat și de AXN), Battlestar Galactica și Lost – aici e vorba chiar de ansamblul creațiilor respective – dar, spre surprinderea noastra, apar si in unele seriale care nu au nimic de-a face cu science fictionul. Un exemplu ar fi House M.D. (Doctor House): in episodul 24 din sezonul al doilea, No Reason, doctorul House este impuscat de un pacient furios, si ne trezim prinsi intre realitate si tribulatiile lui House de pe patul de spital, pentru a ne da seama in final ca totul s-a petrecut doar in mintea simpaticului și cinicului doctor. Tipic pentru Dick, nu-i asa? La fel se intimpla și in episodul 7 din sezonul al doilea al altui serial foarte cunoscut, Third Watch (Schimbul trei), episod intitulat After Hours, de asemenea difuzat nu cu mult timp in urma de același post de televiziune, AXN. Amanunte despre subiectul acestor episoade puteți gasi pe site-ul www.tv.com, dedicat integral serialelor TV din toate timpurile.

Exista și o serie de documentare dedicate lui Philip K. Dick, cele mai cunoscute fiind: The Gospel According To Philip K. Dick (2001 – regia: Mark Steensland; cu Paul Williams, Robert Anton Wilson, Jay Kinney și Ray Nelson); Remembering The Future: Paycheck & The Worlds Of Philip K. Dick (2004 – scenariu și producție: Dane McMaster; cu Ben Affleck, Aaron Eckhart, Uma Thurman, Paul Williams și regizorul John Woo); The Penultimate Truth About Philip K. Dick (2007 – regia: Emiliano Larre, scenariu: Patricio Vega; cuprinde mult material filmat cu Dick insuși) etc.  In toate aceste documentare, rude, prieteni, cunoscuți – scriitori, editori sau simpli fani – vorbesc despre viața și opera scriitorului american in termeni dintre cei mai interesanți și mai puțin cunoscuți, creionind un portret al acestuia cu totul deosebit.

In ciuda succesului sau ca scriitor de science fiction, Philip K. Dick si-a dorit intotdeauna sa fie autor de mainstream. Una dintre cartile sale din afara genului SF, Confessions of a Crap Artist, cu tenta autobiografica, a fost ecranizata in Franta, in 1992, sub titlul Confessions d’un Barjo. Filmul este o adaptare foarte fidela, in regia lui Jerome Boivin, avindu-i in distributie pe Richard Bohringer, Anne Brochet si Hippolyte Girardot. Pe moment este singura adaptare cinematografica dupa creatia non-SF a lui Dick, dar nu se stie niciodata…

Nu vom incheia fara a va oferi imaginea copertelor unor carți de teorie, critica și istorie literara și cinematografica despre opera acestui monument al literaturii de ficțiune din secolul XX, care este Philip K. Dick. Ca va place SF-ul, ficțiunea speculativa sau doar acel „simț al enormului” – cum il numesc francezii – carțile nu trebuie sa va lipseasca din biblioteca, mai ales ca toate pot fi cumparate la aceasta ora on-line, fara prea mare efort. Ar fi un ultim omagiu adus scriitorului care spunea intre altele: „Realitatea este ceea ce, cind ai inceput sa nu mai crezi in ea, nu dispare”…

Prietenii falsi sunt o problema cu care ne-am confruntat cele mai multe din noi. Este vorba despre acele persoane care iti sunt alaturi doar la bine, si iti intorc spatele cand dai de greu. Mai rau, ai putea sa ai de-a face si cu oameni care urmaresc un anumit interes si iti “dau papucii” dupa ce si-au satisfacut ambitiile.

Uneori, si acestea sunt cele mai triste cazuri, este vorba chiar despre cea mai buna prietena care, dintr-un motiv sau altul, se hotaraste ca nu ii mai convine sa te aiba in preajma si face tot posibilul ca sa iti arate asta: de la barfe cu oamenii care nu te suporta, pana la sicane pe fata.

In viata, intalnesti oameni de doua categorii: temporari si permanenti. Cei intai te vor dezamagi cand ai mai putina nevoie de un esec, pe cand permanentii sunt acolo si daca ii suni la 3 dimineata, dintr-o gara aflata intr-un orasel necunoscut, avand cel putin 4 Jack-uri cu cola la bord si plangand cu sughituri ca nu te iubeste nimeni. Si daca nu vor putea sa faca asta, ei se vor oferi sa-ti trimita un elicopter.

Iata, asadar, cateva semne ca ai de-a face cu o persoana temporara, careia nu trebuie sa ii acorzi prea multa atentie.

Invidii ascunse

In loc sa se bucure pentru tine ca iti sta bine noua tunsoare, prietena falsa va stramba din nas si va gasi nod in papura: “Hmmm…parca te-a filat prea tare aici. Nu zic ca nu iti sta bine…iti sta…Dar, nu stiu. Arati un pic Emo cu bobul asta”. Toti cei din jur iti spun ca ai face-o de rusine si pe Jennifer Aniston, dar “prietena” ta da sceptica din cap? S-ar putea sa ai de-a face cu o invidioasa care nu poate suferi faptul ca te-ai putea afla in centrul atentiei. Eject!

Te loveste unde te doare mai tare

Poate ai suferit o dezamagire in dragoste in adolescenta, sau poate esti complexata ca nu ai sanii mari. O prietena adevarata se va stradui sa te faca sa te simti impacata cu viata ta, nu sa ti-o urasti. Daca ti se intampla frecvent sa i te plangi prietenei tale de anumite probleme, dar ea, in loc sa te consoleze, iti serveste un croseu de genul: “Intotdeauna ti-au placut tipii ciudati!”, sau “Pai ce vrei si tu. De asta s-au inventat push-up-urile!”, este cazul sa te intrebi daca nu cumva, in “relatia” asta, tu esti victima, iar “prietena” ta, calaul.

Iti intoarce spatele cand are un nou iubit

De cate ori se cupleaza cu cineva, prietena ta dispare pur si simplu. Nu numai ca nu reusesti sa o scoti in oras, dar nu iti mai raspunde la telefon si nu da niciun semn de viata daca ii trimiti mesaje. Fie se teme ca ai putea sa-i furi febletea, fie nu ii pasa suficient de tine cat sa te includa in noua ei viata. Oricum ar fi, un om pe care nu te poti baza nu este unul pe care sa il numesti prieten.

Te ironizeaza in public

Sunteti la o petrecere si, dintr-o data, prietena ta se apuca sa povesteasca anecdote incomode despre tine, pentru a-i face pe ceilalti sa rada. Povesteste cu nonsalanta lucruri din copilaria ta, sau face aluzii la anumite istorioare pe care ai prefera sa le uiti. Acest tip de comportament trebuie interpretat ca o dovada de violenta. Ai auzit de ideea de “passive-agressive”? Ei bine, tocmai ai fost abuzata! Nu te lasa si paraseste cercul de “prieteni” cand se intampla una ca asta.

Il uraste pe iubitul tau

Tocmai ai inceput sa iesi cu un tip super-dulce, care arata traznet, si de care esti foarte incantata. Sora ta si mama ta il plac, tatal tau este de acord cu ele, iar voi doi va intelegeti foarte bine. Cu toate acestea, de cate ori deschizi gura ca sa vorbesti despre el, auzi aceeasi replica de la prietena ta: “Sincer, nu stiu ce vezi la el.”, urmata de o grimasa dezaprobatoare. In schimb, daca i-l prezinti pe prietenul tau, este mega-draguta cu el, ii face complimente si se poarta flirty. Nu stim cum sa-ti spunem dar…tocmai ai asistat la un display de ipocrizie.

Vorbeste numai ea

Te suna doar ca sa isi spuna oful, dupa care inchide si te lasa cu ochii in soare. Vorbeste 45 de minute doar despre ea, iar la final te intreaba, intr-o doara: “Si? Tu ce mai faci?”. Daca nu ii raspunzi la telefon, devine isterica, dar daca ea face acelasi lucru, i se pare firesc. In definitiv, are o viata mult mai interesanta decat a ta…Urato!

Se foloseste de tine

Vrea sa intre gratis intr-un club sau sa mearga la un party unde se afla nu stiu ce tip hot? E clar! Apeleaza la tine! Cu toate acestea, daca te pune naiba sa-i ceri o favoare, stramba din nas si gaseste 1000 de pretexte ca sa te refuze. That’s a leach for you, am spune! Fugi de lipitori. O sa-ti suga toata vlaga din oase.

Da vina pe tine

A facut o mega-gafa si vrea sa te bage pe tine la inaintare. Te suna plangand ca are nevoie de ajutor, iti cere sa fii partenera ei la crima si iti promite ca o sa se revanseze. Accepti, pentru ca e prietena ta, dar te bagi intr-un bucluc urat din care ea iese zambitoare. Mai mult, nu iti intinde nicio mana de ajutor si te lasa sa platesti oalele sparte. Ai innebunit? Asta nu este o prietena!

Iti ruineaza hainele

Ii imprumuti rochita ta preferata ca sa iasa la date cu ea, ii dai pantofii aceia bestiali care te-au costat o avere sau ii oferi MP3-ul tau pentru o calatorie. Orice ar fi, iti aduce inapoi obiectul respectiv in bucati. Rochia a patat-o din greseala cu ceara…rosie…ea fiind alba. Nu stie ce pantofi i-ai dat, dar sunt atat de prosti ca le-a sarit tocul, iar pe MP3 nu mai ai nicio melodie pentru ca le-a sters…din greseala. In cazuri extreme, se face ca a uitat ca i-ai imprumutat ceva. Colac peste pupaza, daca ii ceri tu ceva, nu-ti da pentru nimic in lume.

Iti jigneste parintii

O aduci la tine in casa, iar ea vine imbracata ca o paparuda. O saluta mieros pe mama iar tatalui tau mai are putin si ii face cu ochiul. Te ironizeaza de fata cu ai tai, iti vorbeste urat sau aduce vorba despre chestii pe care ai tai nu trebuie sa le stie. Este clar ca vrea sa te bage in bucluc. Devino Terminator si extermin-o asa incat sa nu poata sa “be back”.

Fii cu ochii in patru la prietenii falsi, pentru ca este foarte adevarata acea zicala: “Cu asemenea prieteni rai, nu am nevoie de dusmani”. 

In conditii de igiena a democratiei, Victor Ponta ar trebui sa fie Primul Ministru al Romaniei, dupa alegerile de anul acesta.  Sau, in orice caz, candidatul desemnat de USL.
 
Chiar daca ma indoiesc ca USL va obtine un scor de peste 50 de procente, asa cum spera multi optimisti, e aproape o certitudine ca alianta PSD-PNL-PC va castiga alegerile. Nu trebuie sa ai vocatie de profet ca sa poti afirma asta. E greu de imaginat ca optiunile alegatorilor, evidente din sondaje, mai pot suferi modificari majore, in lipsa unor evenimente cu adevarat dramatice.
 
Chiar daca USL l-a desemnat deja pe Victor Ponta pentru functia de viitor premier, chiar daca putem anticipa ca USL va castiga viitoarele alegeri, orice este posibil. Pentru ca numirea premierului depinde de toanele lui Traian Basescu si nu de vointa electoratului. Asa cum s-a intamplat in 2004, cum s-a intamplat si in 2008. Constitutia a fost si va fi interpretata, reinterpretata, supra-interpretata, de fiecare data pentru a iesi asa cum are pofta Basescu. Chiar daca admitem frecventele glose, reinterpretari si rastalmaciri ale textului constitutional, servite de la Cotroceni, regula democratica are un enunt simplu: castigatorul alegerilor desemneaza primul ministru. Iar castigator al alegerilor, in orice sistem logic, este cel aflat pe locul intai. Simplu. Rastalmacirile basesciene nu pot avea valoare de precedent; ele raman doar abuzuri ramase prea multa vreme nesanctionate.

Indiferent daca vor obtine mai mult de 50 de procente, USL va trebui sa alcatuiasca viitorul guvern, daca va castiga alegerile. (Ignoram zicerea cu miros penal a lui Traian Basescu, in care afirma ca va refuza sa numeasca un premier USL, chiar daca aceasta va obtine majoritatea absoluta – ceea ce reprezinta o evidenta incalcare a art.103, alin.1, din Constitutie.) Pe ce imi sprijin aceasta afirmatie? Am sa explic.

In lupta electorala sunt angajati doi competitori: USL si PDL. Nu importa, in acest caz, ca USL reprezinta o alianta de partide; din perspectiva legii electorale functioneaza ca un intreg. Ei bine, va trebui mai departe sa enuntam conditiile necesare pentru ca fiecare dintre cei doi competitori sa poata da viitorul guvern. Pentru USL conditia este de a obtine peste 50 %. Pentru PDL conditia este de a face pragul parlamentar, iar USL sa nu depaseasca 50%. Desigur, prin grija lui Basescu, vor fi racolati ulterior potentiali tradatori, se vor forta tot felul de aliante pentru a se putea obtine votul de investitura. Dar principiul ramane acelasi: pentru PDL obtinerea guvernului depinde de existenta lui Traian Basescu si nu de scorul obtinut la alegeri. Ori aici avem de a face cu o problema foarte serioasa de democratie. Pentru ca vointa electoratului devine secundara, subordonata toanelor unei singure persoane. Mai ales cand exista si majore probleme de legitimitate, daca ne amintim istoria prezidentialelor din 2009. Si indiferent cum ati vrea sa cititi Constitutia, asta nu mai are legatura cu democratia.

Conditia accederii la guvernare ar trebui sa fie aceeasi pentru toti jucatorii. Ori, daca ingaduim functionarea logicii basesciene, este evident ca nu mai putem vorbi de aceeasi conditie. Un competitor este obligat sa obtina majoritatea absoluta, iar celalalt se poate multumi doar cu satisfacerea pragului electoral si implinirea conditiei ca celalalt competitor sa nu obtina majoritatea absoluta. Asta nu mai are nicio legatura cu democratia. Pentru ca in acest scenariu, determinanta este nu vointa electoratului, ci a unui singur om. Iar acest lucru este greu de admis, chiar si in republica lui Lukasenko.

Sigur, ar fi preferabil ca USL sa obtina majoritatea absoluta. Asta ar da mai multa stabilitate viitoarei guvernari. Dar chiar si in ipoteza in care majoritatea absoluta nu ar fi obtinuta, nu ii este numanui ingaduit sa ignore vointa electoratului. Altfel ideea de pluripartidism devine lipsita de sens. Totul este redus la cheful si toanele despotului.

P.S. Cu siguranta vor exista portocalii entuziasti care se vor grabi sa vada in textul de mai sus o confirmare a faptului ca USL nu are capacitatea de a obtine majoritatea absoluta si, iata, isi pregateste variantele de rezerva. Habar nu am daca USL are sau nu capacitatea de a obtine mult vorbita majoritate absoluta. Nu este problema mea. Dar cu certitudine PDL nu poate visa sa atinga acest obiectiv. Ori asta deja vorbeste despre optiunea electoratului. Si cred ca doar asta ar trebui sa conteze.

 

”Maine”, adica azi, e ziua in care mergem la un bloco (Bloco das Carmelitas) fara copii. Pentru prietenii mei e prima zi in care nu se costumeaza și pentru mine e prima zi in care singura grija va fi sa beau. Teoretic, petrecerea incepe la 8 dimineața pe dealul din Santa Tereza.

Practic, noi ieșim din casa la 8 și jumatate, in condițiile in care ne va lua doua ore sa ajungem. V-am mai spus ca aici timpul curge altfel?La 9 imi primesc prima bere: ”Uite, pentru relaxare!” Obiectez spunand ca ma relaxez deja de doua luni, dar nu e chip. Mariah e hotarata sa imi arate adevarata atmosfera de carnaval.

Era deja 10 cand am inceput urcarea. Altitudinea maxima a dealului e de 220 de m, dar urcarea pieptișa, soarele și rucsacul plin cu provizii ne ingreuneaza destul de mult inaintarea. E a treia oara cand vin aici in mai puțin de 10 zile și le povestesc prietenilor mei ca am intalnit cațiva locuitori ai Rio care n-au urcat niciodata in Santa Tereza. Unora li se pare prea greu de urcat, altora li se pare periculos. Ei se uita neincrezatori la mine și imi mai spun o data ca sunt mai carioca decat mulți de aici.

Am iubit locul de cand am venit prima oara. Ma plimbam pe straduțe și imi imaginam cum ar fi sa locuiesc intr-una din casele astea mari, cu aer colonial și flori la poarta. Vilele de aici amintesc de inceputurile aristocratice ale cartierului și majoritatea au fost construite in secolul al XIX-lea de catre imigranții europeni. In anii 40 – 50, in perioada de exod rural, locul a fost impanzit de favelas, insa investițiile din ultimii ani au revitalizat cartierul și i-au adus faima de ”Montmartre” brazilian.

Pe masura ce urcam, soarele era mai aproape și mai pișcator. In jur se intețeau tarabele cu ”churrasco” (gratar cu frigarui de vita, carnați sau branza) și vanzatorii ambulanți de bere ”inghețata”, vodka ice, cachaca și (daca e neaparat nevoie) apa. Alaturi de noi pe straduțele mici erau mulți alți oameni dornici sa ajunga la petrecere. Costumele unora erau mult mai elaborate decat ale noastre: clovni, maicuțe, Colombine, preoți, coșari, domnișori in rochițe, bebeluși mari cu Pampers, baieți și fete cu aripi de zana, pirați (mulți pirați), cupluri de deținuți la braț cu polițiste, doctori care iți ofereau o consultație gratis. Creativitate la cote maxime!

”Bloco das Carmelitas” și numele cartierului au aceeași origine: manastirea Santa Tereza. Manastirea a fost construita in secolul al XVIII-lea și adapostea calugarițe din ordinul Carmelitelor. Legenda spune ca in timpul carnavalului Carmelitele sareau gardul manastirii ca sa poata dansa alaturi de mulțimea de pe strazi. Ahaa! De aici costumele de maicuțe și preoți ”cuminți”!

Cateva zeci de minute și o bere mai tarziu imi rasare in minte intrebarea… ”Mai avem mult?” ”Mommy, are we there yet?” Cineva din spate imi raspunde oarecum logic: ”Nu se aude muzica, deci mai avem.” Urmarim linia tramvaiului istoric din Santa Tereza. Linia de ”bonde” (alintat ”bondinho”) a inceput sa funcționeze in 1872 și a fost inchisa in 2011 dupa un accident in care au murit 5 oameni și alți 27 au fost raniți. Mai marii guvernului statal au promis ca tramvaiul va reveni in viața cartierului, dar nu s-au ținut inca de cuvant.

Pana aici ne-a fost, nu mai putem sa inaintam. Vreo cateva sute de oameni blocheaza strada in fața noastra, razand, band și conversand animat in grupuri mici. Aproape toți cauta un petec de umbra in așteptarea formației de muzica. Sunt deja 35 de grade și pielea mea roz le explica tuturor ca nu m-am dat cu crema protectoare. ”Gabi, ne faci de rușine… acum arați ca un turist!” Partea buna e ca nu simt arsura: fac poze in stanga și in dreapta, ma mențin in grafic cu berile și particip cat de mult pot la conversație.

”So quero o lado bom da vidaNosso bonde na avenidaBeijo na boca, role no Carmelitas!”

Se aude muzica!!! Inca nu se vede nimic, dar lumea incepe sa se agite in jur: sa danseze, sa cante, sa zambeasca mai cu foc. Camionul cu formația parcurge 200 de m in aproape jumatate de ora. Nu ințeleg cum poate șoferul sa conduca știindu-se inconjurat de un furnicar de lume sarind. Noi suntem un pic mai sus, avem un pic de umbra și spațiu sa dansam și sa cantam cat ne țin puterile. Samba pe care o repetam ca pe o incantație ne propune sa iubim doar latura frumoasa a vieții și sa cerem zeilor muzica, iubire(saruturi de carnaval) și bucurie.   

In curand nu mai sunt chiar așa aproape de realitate. Sunt undeva mai sus, purtata de bucuria combinata a tuturor celor din jur și de muzica.

Cateva lucruri de lume mi-au curmat zborul vreo doua ore mai tarziu: glasul stomacului, berea care vroia cu orice preț sa nu mai locuiasca in același corp cu mine și fața care imi ardea. Incerc sa conving grupul sa coboram pentru pranz și incepem sa ne mișcam cu viteza unei omide. La colțul asta de strada mai canta cineva, la colțul celalalt e melodia lor preferata din Pulp Fiction, un pic mai incolo ne intalnim cu o prietena pe care n-au mai vazut-o de mult. Nu pare ca o sa coboram curand și nici nu pare ca o sa ajung la baie. Nu-i nimic! Berea se poate transforma in transpirație… așa ca putem sa mai dansam un pic.O ora mai tarziu, pe la 14:00, suntem pe aceeași strada, vorbim o amestecatura de portugheza, spaniola și franceza (am mai agațat cațiva prieteni pe drum) și așteptam o trupa de percuționiști. Soarele e insuportabil, așa ca imi imaginez o bataie spontana cu apa. In secunda urmatoare se aud țipete și mulțimea se mișca necontrolat. Cineva din gradina de mai sus ne uda cu apa!!! Yeeey! Mulțumesc zeilor și ma arunc sub dușul salvator!

Eu uitasem de foame atunci cand am ajuns la restaurant in Lapa, dar stomacul meu a fost fericit dupa vreo 2 porții de pui cu orez, cartofi prajiți și fasole. ”Mananca, mergi la baie! Nu de alta, dar acum ne indreptam spre un alt bloco și urmeaza dans și alte beri!” De carnaval prima grija pe care o are lumea in legatura cu oaspeții e asta: sa nu le lipseasca berea din mana. A doua grija e sa bea repede, astfel incat sa nu se incalzeasca. Cu mine au invațat ca trebuie sa imi dea beri mici. Altfel, pot sa stau indefinit de mult cu o bere calda in mana.

Urmatorul bloco era aproape de plaja Flamengo, așa ca ne-am plimbat oleaca pe strazi pana sa ajungem. Orquestra Voadora (faimoasa și cu tradiție in viața carnavalului) incepea la 17.00 și noi am ajuns pe la 18.00 aproape de locul cu pricina. Doar ca ne-am intalnit cu alți prieteni, ne-am strans in jurul unei alte formații și am ramas acolo sa dansam. Planurile sunt facute pentru a fi schimbate, nu-i așa? Inca o bere, miros de maconha din toate parțile și atmosfera celui mai mare festival de muzica pe care l-ați vazut vreodata. Conversații care incep doar dupa un schimb de priviri, cantat, ras și dansat pana la extenuare.

Recunosc ca dupa asfințit am fost prima care s-a așezat pe iarba. Nu-mi mai simțeam nici picioarele, nici mainile și simțeam nevoia sa ma odihnesc macar puțin. Caderea intunericului schimba un pic felul in care se intampla lucrurile pe strada. Incepe sa nu mai fie atat de simplu sa mergi pe strada (mai ales singura). Am mers cu una dintre fete la baie și drumul s-a dovedit o adevarata aventura. In afara de oamenii care nu mai mergeau așa drept și de vanzatorii ambulanți pe care ii ocoleam, a fost nevoie de destul de multa abilitate sa ocolim baieții care incercau sa ne sarute. Inainte de asta, imi imaginam macar o conversație ”minimala” sau un soi de contact vizual inainte de aceste saruturi de carnaval. Doar ca nu e timp de conversații, iar daca nu ești atenta te trezești imbrațișata intr-o poziție din care e dificil sa scapi. Așa ca pentru restul serii m-am uitat la saruturi care ii taie rasuflarea domnișoarei in cauza și am devenit campioana la eschivat și evitat baieți. (Sa fii la braț cu un tip, fie el și gay, ajuta mult!)

Seara (noaptea) s-a finalizat intr-un bar din Lapa cu ”bolinhos de carne seca” (gogoșele cu carne afumata), mai multa bere și dansat pe scaune. Dupa 20 de ore de cantat, dansat pe strazi, baut și cunoscut oameni in cele mai ciudate situații, am ajuns la aceeași concluzie cu care am plecat de acasa: ”toata lumea trebuie sa experimenteze carnavalul din Rio, cel puțin o data!” Doar ca acum concluzia e bine documentata și experimentata pe propria pe piele! 

Ilustrația Aventurierului zambareț a fost facuta de  Ada Popescu iar calatoria este realizata cu sprijinul KLM Romania.

Schimbarile de pe scena politica a Europei si agitatia de pe piete pot afecta Romania, chiar daca influentele negative sunt deocamdata limitate, scrie Ziarul Financiar.

Marile piete financiare au fost deja cuprinse de nervozitate in perspectiva unei guvernari socialiste in Hexagon si a esecului inregistrat in alegerile de la Atena de fortele politice care sustin programul de reforma convenit cu creditorii externi.

Contagiunea cu acest curent de nervozitate s-ar putea manifesta pe canalele bancar, economic, dar si psihologic, spun analistii.

Cu perspective de crestere economica subtiate, Romania trebuie sa-si apere spatele in cazul unor mutatii nefavorabile pe scena economica a Europei, in urma schimbarii directiei politice spre stanga.

Euro a atins un minim al ultimelor trei luni fata de dolar dupa alegerile din Franta si Grecia, depreciindu-se cu 1%, la 1,2955 dolari pe unitate. Alegerile din Franta si Grecia au redat puterea politica socialistilor, care se declara impotriva masurilor de austeritate.

Francois Hollande a devenit duminica primul presedinte socialist al Frantei, a doua mare economie din Europa, marcand o revenire a stangii la putere dupa 17 ani. Franta este una din tarile cu care Romania are cele mai mari schimburi comerciale.

In Grecia principalele doua partide, sustinatoare ale masurilor de austeritate, nu au obtinut suficiente locuri in Parlament pentru a forma executivul. Marele castigator a fost partidul de stanga radicala Syriza, care propune formarea unui Guvern care sa renunte la acordul cu FMI, decizie care ar conduce la iesirea Greciei din zona euro si la instabilitate pe plan european. Bancile grecesti controleaza peste 15% din sectorul bancar romanesc si urmeaza sa fie nationalizate.

Daca pietele vor continua sa reactioneze negativ, Romania trebuie sa se astepte la ce este mai rau, inclusiv la imposibilitatea de a se mai putea imprumuta de pe piete la costuri sustenabile. Reintrarea Europei in recesiune nu mai este un subiect tabu, astfel ca exporturile Romaniei, care au ajutat la iesirea economiei din recesiune, pot fi afectate.

Dan Bucsa, economistul-sef al UniCredit Tiriac Bank, considera totusi ca, deocamdata, efectele negative asupra Romaniei sunt reduse, dand ca exemplu emisiunea de certificate de trezorerie pe un an de ieri, pentru care randamentul mediu a ramas nemodificat la 5,02%. In plus, contagiunea prin canalul economic este redusa din cauza ca schimburile comerciale cu Grecia sunt foarte mici.

„Dupa implementarea timpurie a unor masuri fiscale dureroase, dar necesare, Romania este una dintre putinele tari europene care dispune de spatiu fiscal pentru impulsionarea cresterii economice in 2012, iar aceasta este o pledoarie pentru o relatie buna cu partenerii financiari internationali si in viitor”, spune Eugen Sinca, analist al BCR.

Acesta mai spune ca este extrem de important ca Romania sa continue acordul cu FMI si UE, cu un accent special pe eficientizarea companiilor de stat.

Romania, locul intai in UE la suprafata cultivata cu porumb

Romania are cea mai mare suprafata cultivata cu porumb din intreaga Uniune Europeana dar cel mai mic randament la productie este inregistrat tot de agricultorii romani, scrie Capital.

Totusi, tara noastra ocupa locul doi in UE in privinta productiei anuale de porumb. Astfel, anul trecut, suprafata cultivata cu porumb in UE a fost de 8,72 milioane ha, din care Romania a detinut 2,6 milioane ha, fiind urmata de Franta si Ungaria cu 1,5 milioane ha, respectiv 1,2 milioane ha. Asta dupa ce Franta a detinut suprematia in privinta productiei de porumb in 2011.

Romania nu reuseste sa fie numarul unu in Europa la productie pentru ca randamentul la porumb realizat anul trecut in tara noastra, de 4.464 kg/ha, a fost cel mai mic inregistrat in statele membre.

Randamentul lasa de dorit si in celelalte sectoare de productie din agricultura, ca urmare a absentei tehnologizarii.

Romania, prioritara pentru dezvoltarea Gazprom

Expansiunea regionala a business-ului este un punct strategic pentru NIS, companie subsidiara a „Gazprom Neft”. Romania se afla printre tarile prioritare, care prezinta o directie promitatoare de dezvoltare, potrivit Directiei de Comunicare a Gazprom, aflam din Bursa.

„Ramanem interesati sa investim in aceasta tara si studiem modalitatile posibile de cooperare”, spun cei de la Gazprom

Firma ruseasca are consultari cu autoritatile din Romania pe proiecte in domeniul UGS – depozite subterane de inmagazinare a gazelor. In toamna anului trecut, autoritatile romane si ruse au trecut in revista oportunitatile investitionale in tara noastra. In acest sens, conducerea „Gazprom” si-a exprimat interesul pentru realizarea de investitii in sectorul depozitarii subterane de gaze in Romania.

Cu aceeasi ocazie, au fost evaluate perspectivele continuarii acordurilor cu privire la tranzitul de gaze prin Romania catre piata din sud-estul Europei. De asemenea, a fost reafirmat interesul reciproc pentru deschiderea unei colaborari productive intre „Gazprom” si companiile romanesti „Romgaz” si „Transgaz” pe terte piete in domeniul explorarii, exploatarii si transportului de gaze.

Desi unii oficiali sustin ca anul 2012 (cand expira o parte din contractele intermediarilor) este decisiv in negocierile romano-ruse pentru importurile directe de gaze, surse din piata de energie sustin ca, de fapt, putem incepe oricand sa importam direct gazele rusesti daca autoritatile se asaza serios la masa negocierilor. Miza nu este numai ieftinirea gazelor de import, ci si atragerea sutelor de milioane de euro pregatite de „Gazprom” pentru aceasta zona a Europei.

Gazprom ar putea face achizitii strategice pe piata noastra energetica, unde oferta a devenit, in acest inceput de an, extrem de atractiva. Guvernul a decis sa inceapa procedurile de listare la bursa a unor pachete de cate 15% din actiunile detinute la „Electrica Distributie Transilvania Sud”, „Electrica Distributie Transilvania Nord” si „Electrica Distributie Muntenia Nord”.

La inceputul lunii martie, Franklin Templeton, administratorul Fondului Proprietatea, a anuntat ca a desemnat Citigroup Global Markets Limited sa intermedieze posibile vanzari la companii nelistate de distributie si furnizare de electricitate si gaze naturale, inclusiv cele trei mentionate de stat. Valoarea totala a actiunilor pe lista de vanzare a FP este de 527,6 milioane de euro, sau aproximativ 15% din VAN, conform celei mai recente VAN a Fondului Proprietatea, calculata la 31 ianuarie 2012.

Exista persoane care, in urma unor evenimente personale nefericite, aleg sa-si petreaca viata singure. Sau, pur si simplu, fac o alegere din tinerete de a nu accepta pe altcineva permanent in preajma lor. Este si acesta un mod de viata, care presupune insa asumarea unor riscuri de care persoanele respective nici nu sunt constiente.

Predispozitie genetica?

Un articol publicat in revista Genome Biology sustine ca persoanele care traiesc singure sunt mult mai predispuse la imbolnaviri si mor mai tinere dect indivizii care sunt activi social. Mai multe studii epidemiologice efectuate anterior asupra unei mase largi de oameni au demonstrat ca indivizii care au un grad redus de implicare sociala sunt mai predispusi sa moara prematur. Ei sufera intr-o proportie mult mai mare dect persoanele active social de diferite infectii, au presiunea sngelui ridicata, insomnie, boli ale inimii, cancer. Prezentul studiu are insa meritul de a fi investigat, pentru prima data, activitatea genetica a acestor indivizi pentru a afla raspunsuri legate de starea lor de sanatate.

Autorii articolului au studiat ADN-ul unui grup mai mare de oameni. La finalul studiului au constatat ca persoanele care s-au caracterizat pe ele insele ca foarte singure au o activitate genetica distincta. Aceasta priveste mai cu seama sistemul imunitar. Ei au folosit o asa-numita gena chip pentru a studia ADN-ul persoanelor singure. Nu au putut sa afle insa daca singuratatea determina anumite trasaturi fizice sau daca aceste trasaturi existau de la inceput si ele au impus comportamentul izolat al acelor indivizi.

Consecintele izolarii

Biologul Steve Cole, participant la realizarea acestei cercetari, spune ca exista doua teorii in ceea ce priveste situatia indivizilor singuri: una cuantifica cte persoane din jurul unui individ pot sa-l ajute efectiv pe acesta. Cu alte cuvinte, daca el este bolnav, il poate duce cineva la doctor sau il supravegheaza daca si-a luat medicatia zilnica? O a doua teorie formulata de grupul de cercetatori sustine ca exista ceva anume in modul de a fi singur si izolat de societate, care conduce la modificari ale corpului uman. Pentru a dovedi daca teoria lor este corecta, cercetatorii americani au prelevat mostre de snge de la un grup de persoane care afirmau despre ele insele ca, de mai bine de patru ani, nu simt ca mai au pe nimeni aproape.

Adultii aveau o medie a vrstei de 55 de ani si erau de diverse etnii (50 la suta anglo-americani, 43 la suta afro-americani si 7 la suta hispanici). Acesti indivizi aveau un stat socio-economic diferit, iar majoritatea 78 la suta, erau femei. Ei au fost supusi si altor investigatii medicale precum starea de depresie, nivelul de stres, nivelul de ostilitate, indexul masei corporale etc. Dar specialistii au urmarit mai ales activitatea genetica a sistemului lor imunitar – nivelul globulelor albe din snge responsabile de protectia organismului de invadatori externi precum bacteriile si virusii.

Au fost studiate toate cele 22.000 de gene responsabile de buna functionare a sistemului imunitar. Dintre acestea, 209 prezentau modificari in cazul persoanelor singure. Aceste 209 gene sunt si printre cele mai importante deoarece par a fi implicate in reactia imunitara de baza a organismului, ele influentnd procese genetice de baza precum cresterea si diferentierea celulelor. Iar altele sunt implicate in producerea anticorpilor. Aceste rezultate sugereaza ca persoanele singure au un nivel nesanatos de inflamatii cronice, care sunt asociate bolilor de inima, artritelor, bolii Alzheimer si multor altor afectiuni.

Cum pot fi ajutati

Biologul Steve Cole sustine insa ca exista o cale prin care sa se previna efectele mortale ale singuratatii. Ceea ce arata acest studiu, sustine Steve Cole, este faptul ca impactul biologic al izolarii sociale influenteaza unele dintre procesele noastre interne de baza – activitatea genelor. Exista o modalitate de preventie, dar deocamdata ea este doar una sociala, si nu medicala. Aceasta poate sa aiba insa rezultate cu mult mai bune dect cele medicale si in mod sigur ea este sustinuta stiintific. Evitarea singuratatii este solutia ideala pentru a nu ne expune riscurilor majore ale unor imbolnaviri premature fizice sau psihice. Constientizarea acestei stari si a efectelor ei negative este primul pas in acest sens. Nu este deloc usor, mai cu seama daca persoana respectiva ajunge sa se complaca in situatia pe care si-a creat-o singura.

Se indeparteaza de membrii familiei si de prieteni pretextand tot felul de motive. Ei nu trebuie sa uite ca in orice fel de relatie este necesar sa faca anumite compromisuri, daca vor ca aceasta sa fie mentinuta. Daca insa considera ca nu au niciun motiv sa mentina legaturile cu familia si prietenii, atunci pot sa desfasoare unele activitati de voluntariat sau sa se inscrie in asociatii sau cluburi care le satisfac hobby-urile personale. Important este sa-si mentina un anumit grad de implicare sociala, de orice fel ar fi aceasta. Pentru specialistii americani insa, urmatoarea provocare la care s-au angajat este de a vedea daca pot corecta si chiar vindeca aceste deficiente pe cale medicala.

De exemplu, sustine Steve Cole, se poate administra acestor persoane aspirina. Acest antiinflamator este recomandat persoanelor cu predispozitii spre bolile de inima. Poate ca are efecte la fel de benefice si asupra sistemului imunitar in ansamblu al persoanelor singure.Se stie ca persoanele care traiesc singure sunt mai predispuse bolilor psihice. Dar aceasta nu este singura consecinta nefasta a singuratatii.

Accidentul provocat, zilele trecute, de un diplomat rus la Bucuresti a starnit o adevarata furtuna mediatica, dupa ce autoritatile statului respectiv au anuntat ca nu-i vor retrage imunitatea soferului. Reporterii au intrat in posesia unor dovezi care vor rasturna cu 180 de grade cazul si vor demonstra ca, cel mai probabil, Alexander Evsyukov nici macar nu beneficia de imunitate pe teritoriul Romaniei.

Duminica, Madalina Bacanu (19 ani), a fost spulberata de o masina a Corpului Diplomatic, chiar pe trecerea de pietoni, la intersectia dintre Bulevardul Camil Ressu si strada Ilioara. Barbatul de la volan s-a prezentat ca fiind Alexander Evsyukov, angajat al Ambasadei Rusiei la Bucuresti si a refuzat sa sufle in etilotest, invocand imunitatea diplomatica. Timp de cateva zile, tanara a fost in coma, insa viata ei a fost salvata de medicii de la spitalul Bagdasar Arseni, care au anuntat ieri ca aceasta si-a revenit si ca respira neintubata.

Incidentul a starnit un adevarat razboi diplomatic, Ministerul de Externe Roman solicitand Moscovei sa retraga imunitatea lui Evsyukov, pentru ca acesta sa fie poata fi cercetat. Cum era de asteptat, ambasadorul Oleg Malghinov a raspuns ca accidentul ar fi avut loc la 1,5 metri distanta de trecerea de pietoni, iar consulul Andrei Lancikov a declarat pentru agentia Ria Novosti ca presa din Romania exagereaza si ca vina i-ar apartine, de fapt, victimei, care traversa in fuga.Interesant este ca numele Alexander Evsyukov nu apare pe nici o lista cu angajati ai Ambasadei Rusiei la Bucuresti, lucru semnalat si de presa din Romania. Au existat si voci care au speculat ca acesta ar putea fi agent secret, respectivul diplomat fiind de negasit la o simpla cautare pe google.

Ieri, reporterii au intrat in posesia unor informatii care ar putea pune acest caz intr-o lumina cu totul noua. Alexander Evsyukov nu se regaseste pe lista angajatilor Ambasadei Rusiei la Bucuresti, pentru ca acesta nu lucreaza aici. In schimb, numele sau apare intr-un document oficial datat 12 octombrie 2012, pe lista atasatilor Federatiei Ruse la Ambasada din Slovenia, ca secretar secund. De ce este acest amanunt important? Pentru ca, daca Evsyukov nu activeaza ca diplomat in Romania, atunci, cel mai probabil, nu beneficiaza de imunitate pe teritoriul tarii noastre. Conform Tratatului de la Viena, “privilegiul de inviolabilitate incepe in ziua in care diplomatul a intrat pe teritoriul tarii unde a fost ACREDITAT, daca misiunea sa a fost ANUNTATA. El dureaza pe tot timpul misiunii sale, pana cand va parasi teritoriul statului de resedinta”. Cu alte cuvinte, autoritatile romane ar trebui sa cerceteze cu atentie daca prezenta rusului pe teritoriul Romaniei a fost una cu scop diplomatic, pentru ca, in caz contrar, el nu benefiziaza de imunitate. De altfel, Conventia de la Viena mai specifica si faptul ca numele persoanelor care compun lista diplomatica este stabilita in fiecare capitala de Serviciul de Protocol, pe baza indicatiilor furnizate de fiecare misiune.

Exista, totusi si o exceptie, prevazuta tot in acest tratatat. “Se admite ca un agent diplomatic sa beneficieze de inviolabilitate cand traverseaza o tara terta, pentru a se prezenta sau pentru a se reintoarce in post”. In acest caz, diplomatul rus trebuie sa explice cum a ajuns in Romania in drumul sau de la Moscova la Ljubljana.Asadar, ramane de vazut daca Alexander Evsyukov se afla sau nu in calitate oficiala in tara noastra. Daca nu, el ar trebui sa raspunda in fata legii ca orice alt cetatean strain aflat pe teritoriul nostru.

Ca in fiecare an, lunile de toamna si de iarna sunt destul de sarace in carti de fictiune speculativa. O data cu venirea primaverii (in literatura a venit mai repede decat in Romania geografica), incepem sa fim din nou rasfatati cu romane si colectii de povestiri care de care mai interesante si mai asteptate.

E de ajuns sa priviti sumarul lunii aprilie: noi colectii ale lui Stephen Baxter, Paul McAuley, Lucius Shepard, continuarea unor serii foarte populare de Ian Tregillis si Mary Robinette Kowal, si noi romane de Lavie Tidhar, Ted Kosmatka, Guy Gavriel Kay, Lauren Beukes si Joe Hill.

Am sa incep cu trei carti scoase de PS Publishing, despre care, din cauza editurii care este mai mereu foarte misterioasa, nu se stie decat ca urmeaza sa apara in luna aprilie.

Lavie Tidhar – Martian Sands (PS Publishing)

Romanul precedent al lui Tidhar, Osama, o combinatie extrem de reusita intre ideile halucinante ale lui Philip K. Dick si proza frumoasa a lui Haruki Murakami, a batut la ultimul premiu World Fantasy carti scrise de Jo Walton, George R.R. Martin si Stephen King. Cu Martian Sands, autorul israelian continua explorarea realitatii, marca Dick, dar de  aceasta data cu un parfum de Princess of Mars, ceea ce nu poate decat sa ne bucure.

Stephen Baxter – Universes (PS Publishing)

O colectie ce contine povestiri care se petrec in unele dintre cele mai populare universuri create de autorul britanic.

Paul McAuley – A Very British History (PS Publishing)

Un best of mai mult decat binevenit de la unul dintre cei mai buni scriitori de hard SF in viata. McAuley, prin ultimele carti apartinand universului Quiet War, a devenit unul dintre scriitorii mei preferati. Pacat ca lucrarile lui nu sunt cunoscute si citite de mai multa lume. Si ce coperta grozava!

2 aprilie: Ted Kosmatka – Prophet of Bones (Henry Holt and Co.)

Desi Kosmatka a debutat cu un roman anul trecut, scriitorul american a fost unul dintre cei mai apreciati autori de proza scurta din ultimii ani, fiind antologizat in colectii Best of the Year de nu mai putin de 8 ori. Prophet of Bones pare un raspuns foarte interesant dat creationismului si istoriei de doar cateva mii de ani a Pamantului (ma simt ridicol numai cand scriu cuvintele astea).

2 aprilie: Guy Gavriel Kay – River of Stars (Penguin/Roc)

Under Heaven a fost poate cea mai buna carte a lui Guy Gavriel Kay. Iar munca lui ce cercetare si de scufundare in tot ceea ce a insemnat China Antica a fost atat impresionanta incat ar fi fost mare pacat sa nu mai nasca si o a doua carte care sa se petreaca in fascinantul univers din Under Heaven. Cei care au citit River of Stars spun ca este chiar mai buna decat precedenta, ceea ce va insemna ca lectura ei nu ne va duce Under Heaven, ci chiar in Paradis.

2 aprilie: Mary Robinette Kowal – Without A Summer (Tor)

Nu am citit primele doua volume din seria Milk and Honey, dar sotia mea imi spune ca desi volumul al doilea nu a fost asa de reusit ca si precedentul, va citi cu siguranta si Without A Summer.

4 aprilie: Ian Tregillis – Necessary Evil (Milkweed Triptych #3) (Tor)

Sunt sigur ca pentru aceia care au apreciat primele doua carti – si nu sunt putini! – Necessary Evil va fi una dintre cartile anului.

11 aprilie: James Smythe – The Machine (Blue Door)

James Smythe scoate un al doilea roman la interval de doar cateva luni. Iar daca la The Explorer am avut ce critica avand in vedere lipsa de ambitie, The Machine pare una dintre cele mai ambitioase si interesante aparitii din prima parte a lui 2013. Uitati de Eternal Sunshine on a Spotless Mind; ceea ce vrea sa faca Smythe aici este de zeci de ori mai ambitios si chiar daca aceasta carte va muri incercand, tot va fi o lectura formidabila.

25 aprilie: Lauren Beukes – Shining Girl (Harper Collins)

Dupa succesul rasunator de care a avut parte Zoo City, care a castigat premiul Arthur C. Clarke, aceasta carte s-a vandut la licitatie cu mai mult de 500.000 de lire sterline. In mod normal sumarul de mai jos nu ar fi foarte tentant pentru mine, insa pentru mi-a placut foarte mult cum a fost scris Zoo City, Shining Girls a devenit una dintre cele mai asteptate carti ale anului.

30 aprilie: Joe Hill – NOS4A2 (Harper Collins / Gollancz)

Imi place faptul ca Joe Hill, fiul lui Stephen King, desi este la fel de atras de literatura horror ca si tatal sau, a decis sa abordeze intr-un mod diferit acest gen literar, incepand prin a scrie povestiri foarte reusite si continuand cu romane mult mai intime decat cartile lui King senior. Romanele lui Stephen King sunt de multe ori mult prea epice, apocaliptice si fantastice pentru a fi cu adevarat infricosatoare, insa nu acelasi lucru se poate spune despre lucrarile lui Hill, care atrag mult mai usor cititorul in lumea lor.

30 aprilie: Lucius Shepard – Five Autobiographies and a Fiction (Subterranean Press)

Lucius Shepard este unul dintre gigantii prozei scurte SFF, asa ca o noua colectie este un motiv de mare sarbatoare.