Ad
Ad
Ad
Category

News

Category

Conform dicţionarului Webster un hippiot aste caracterizat ca fiind „un tânăr din anul 1960, care respinge normele sociale stabilite, care reacţionează spontan şi care promovează exprimarea liberă, iubirea şi extinderea conştiinţei, deseori având păr lung şi haine neconvenţionale, folosind uneori substanţe halucinogene precum marihuana şi haşişul”.

Ideologia hippie este caracterizată de: flower-power, atotputernicia dragostei, eliberarea de tipare, hedonismul; trăiau dupa legile făcute de ei, nu după cele impuse de guvernul american: guvernul (din ’69) era foarte ingrozit de ideea de pace, ştiind că au de dus un război, iar ceea ce se întampla în ţară nu le era absolut deloc pe place.

Ca filosofie de viaţă, adepţii acestei culturi promovau „întoarcerea la natură” -„Mother Nature„, credeau foarte mult în Gaia, „zeiţa pământului” şi aplicau practici influenţate de shamanism, hinduism etc. (de ex. apelul la droguri – cele naturale – pentru atingerea echilibrului perfect, pentru comunicare spirituală deplină între om şi natură). Numai că, ulterior, plecând de la drogurile aşa-zis uşoare s-a ajuns în cele din urmă la consumul de droguri puternice, care a dus la dezechilibru psihic şi căderea în promiscuitate a hippioţilor.

Hippioţii luptau pentru ilegalizarea discriminărilor de rasă în principal, pentru toleranţă, pace şi iubire. Iar pentru aceasta apelau la muzică. Aşa a apărut şi fenomenul Woodstock.

Woodstock Music and Art Festival a fost un festival american de rock de mare avengură, ce a avut loc între 15 şi 18 august 1969, pe cei 2,4 km² (600 de acri) ai fermei lui Max Yasgur, în zona rurala Bethel, New York. Pentru majoritatea, acesta a reprezentat exemplul cel mai elocvent al contra-culturii anilor ’60 şi al curentului hippie. Mulţi dintre cei mai cunoscuţi muzicieni ai timpului au fost prezenţi pe scena acestui festival, în acel weekend polios – totul fiind surprins in filmul „Woodstock”,apărut în 1970.

Muzica hippioţilor este cântată însăşi de artişti care erau în ideologia hippiotă:

Janis Joplin, Steppenwolf, The Animals, Melanie Safka, Joan Baez, Jimi Hendrix, Jim Morrison, John Lenon, Bob Dylan, Grateful Dead sunt hippies prin excelenţă, artişti care sunt ascultaţi la fel de mult şi în ziua de astăzi (oldies, but goldies).

Stilul vestimentar propus de hippioţi este în accord total cu felul de viaţă practicat de aceştia. Multe elemente ale vestimentaţiei hippie sunt preluate din cultura africană, neagră. De fapt, însăţi denumirea de hippie provine de la termenul hip, termen ce va da mai târziu denumirea subculturii hip hop. Hippiotii îşi atrag denumirea de la cea a  oamenilor albi din Statele Unite care intrau în legătură cu subcultura negrilor. Nu e de mirare, deci că vestimentaţia hippie are multe influenţe ale culturii africane. De multe ori, hippiotii preferau să nu se îmbrace deloc, pentru că practicau nudismul, în dorinţa de a fi mai aproape de natură. Ei preferau să mergă desculţi sau să folosească sandale. Nici femeile şi nici bărbaţii nu-şi tundeau părul, iar pletele lungi erau cel mai des întâlnite în cadrul imaginii membrilor acestei comunităţi.

Hainele purtate erau colorate intens şi aveau deseori imprimeuri cu motive florale sau geometrice. Cămăşile înnodate în talie, pantalonii sau fustele lungi, largi, rochiile lejere, erau veşmintele cele mai des întâlnite la hippioţi. Ideea unui look era aceea de a da deplină libertate de mişcare corpului, de a fi lejer, plăcut şi răcoros, din ţesături naturale. Hippiotii îţi întregeau de multe ori imaginea prin folosirea accesoriilor. Foarte des în cadrul subculturii hippie, bărbaţii poartă bijuterii. De asemenea, de multe ori se poartă pe post de bijuterii împletituri de flori purtate pe cap, la gât sau în păr. Accesoriile folosite sunt de multe ori din ceramică, din os sau piatră, deseori fiind folosite cristale de mină sau pitre semipreţioase. Metalele preţioase, aurul, argintul, nu sunt apreciate de hippioţi.

Atitudinea şi relaţia cu societatea: Mişcarea hippie a fost poate cea mai interesantă din cele promovate şi prin muzică, având un mesaj clar anti-materialist, anti-american-way-of-life. Adepţii mişcării hippie s-au revoltat împotriva valorilor clasei sociale de mijloc, pe care au vazut-o dominată de materialism, împotriva războiului din Vietnam, considerat inuman, şi au pledat pentru acceptarea culturilor religioase ne-tradiţionale.

Manifestări vizuale: Tot în cadrul imaginii promovate de cultura Hippie întră body paintingul. Membrii acestei culturi îşi acopereau corpul cu picturi colorate, de cele mai multe ori cu motive florale sau cu motivul soarelui. Spre diferenţă de tatuajele practicate în cadrul culturii rock sau hip hop, desenele hippioţilor nu erau permanente. Bijuteriile lor erau de asemenea de multe ori pictate. Cele mai des întâlnite motive în vestimentaţia hippie sunt motivele florale, iar culorile purtate erau vii, stridente, îndrăzneţe, în contrast cu cenuşiul sau cu palidele nuanţe ale veşmintelor membrilor respectabili ai societăţii.

Foarte autentice şi originale, imaginile hippioţilor sunt întâlnite uneori şi în zilele de azi, deşi cel mai adesea stilul vestimentar al acestora este folosit doar pentru a oferi designerilor vestimentari surse de inspiraţie în cadrul anumitor colecţii.

Istoric: Primele manifestări ale culturii Hippie au loc în Statele Unite. Rădăcinile acestei culturi se găsesc însă pe pământ european, şi mai precis, în Germania. Se pare că teritoriile germane au fost destul de târziu şi cu dificultate creştinate şi asta datorită ataşamentului locuitorilor lor pentru credinţele păgâne ale strămoşilor lor. În cele din urmă, cum ritualurile păgâne nu dispăreau din practicile proaspeţilor creştinaţi, ele au fost adoptate de biserică şi li s-a schimbat destinaţia, aşa cum s-a întâmplat cu majoritatea ritualurilor păgâne, care, în timp, au devenit adoptate de creştinism.

Pe un astfel de fond cultural şi religios se formează în Germania o comunitate de indivizi care practică păgânismul, idolizează elementele naturii şi propovăduiesc întoarcerea omului la natură şi îndepărtarea lui de industrializarea excesivă. În această comunitate de germani se găsesc rădăcinile mişcării hippie. Emigranţii germani ajunşi în Statele Unite îşi continuă practicile păgâne, atrăgând în mijlocul lor şi adolescenţii americani. Astfel, în jurul anilor ’60, se formează cultură Hippie.

Contextul cultural şi social în care se formează această cultură este propice dezvoltării ei. Climatul este specific experimentelor şi nonconformismul se manifestă în tot mai multe domenii. Este perioada în care iau fiinţă şi se dezvoltă suprarealismul, dansul modern, dadaismul, păgânismul, feminismul, psihanaliza şi medicina naturistă. In acelaşi timp, accentuarea industrializării, şomajul, lucrul cu maşinile, tehnologia, introduc în viaţa individului o undă de irealitate din ce în ce mai accentuată.

Cultura hippie a prins rapid în toata lumea, inclusiv în România (trupele romanesti din perioada hippie: Mondial, Phoenix, Sfinxşi cântăreţi ca Florian Pitiş).

Conform definoţiei date de activiştii PCR, hipioţii erau: tinerii pletoşi, care sfidau bunele moravuri sau subminau autorităţile, iar mişcarea hippie: „este o manifestare capitalistă, menită să destrame familiile şi care nu promovează valorile autohtone”; erau luaţi de duba de poliţie direct din stradă şi băgaţi în puşcărie fără a li se spune de ce (pentru că purtau piele, fuste mai scurte sau aveau plete)

„Make love not war” este îndemnul hippie pentru pace, pentru armonie şi acceptarea diferenţelor culturale. Micarea hippie a fost, aşadar, una non-violentă, deşi grupările hippie aveau lideri şi se făceau întâlniri la care gradul de participare era copleşitor.

Poluarea, ca factor negativ al industrializării, şi nu numai, rup legăturile pe care omul le are cu natura. În acest context, mişcarea Hippie apare ca o reacţie firescă de protest împotriva a tot ce reprezintă industrializarea. Păgânismul hipioţilor nu are nici o legătură cu maleficul, ci înseamnă adorarea naturii sub toate formele ei, idolizarea soarelui, ca dătător de viaţă, iubirea plantelor, a oamenilor, a animalelor. Hippioţii preferau să locuiască în zonele însorite ale Stateor Unite, cu precădere în California sau Florida şi se întâmplă deseori ca aceste comunităţi de hippie să locuiască în afara locuinţelor construite în oraşe. Ei preferau parcurile, plajele sau chiar îşi construiau locuinţe în copaci.

Poate cea ma puternică mişcare hippie dn istorie s-a petrecut în vara anului 1967, când melodia care a devenit hit în America, « San Francisco », lansa următoarea invitaţie: „If you’re goin to San Francisco, make sure you wear some flowers in your hair”. Se estimează că peste 100.000 de oameni au trecut prin San Francisco în vara anului 1967.

Viaţa hippioţilor era cu totul diferită de cea a membrilor respectabili ai societăţii. Regulie lor de viaţă, de comportament, ţinuta vestimentară, erau inedite şi şocante. Dacă punkerii vor urmări să şocheze şi să sperie prin apariţie, hippioţii erau cât se poate de paşnici. Pacifismul este una din cele mai importante trăsături ale mişcării Hippie, mişcare care s-a făcut cunoscută de altfel şi prin lupta nonviolentă împotriva războiului din Vietnam.

Totuşi, lucrurile pentru care militau hippiotii erau destul de şocante pentru societatea clasică. Membrii acestei culturi doreau să trăiască în oraşe tip grădini, cereau reforme sociale, culturale, sexuale şi vestimentare. Întreaga lor viaţă este o întoarcere la natură. Hippiotii practicau sexul liber şi susţineau puterea iubirii prin slogane ca: „flower power” sau „make love, not war”. În ceea ce priveşte alimentaţia, membrii subculturii hippie erau vegetarieni şi refuzau pe lângă carne orice produs de origine animală, cum ar fi laptele sau ouăle. În acelaşi timp, ei practicau medicina naturistă. Deşi alcoolul nu era tolerat în comunităţile hippie, drogurile uşoare sau cu efect halucinogen erau consumate în cantităţi considerabile.

Cei mai multi dintre hippie nu aveau locuri de muncă, ducând un stil de viaţă boem, care însă nu le oferea niciun fel de siguranţă pentru ziua de mâine.

Locuri de întâlnire: Acum ceva ani nu trebuia decât să mergi în Vama Veche pentru a-i întâlni pe hippioţi. În prezent nu mai există adevăraţi hippioţi, aşa cum nu mai există nici comunităţi hippie.

Unii consideră că nu ar mai exista hippie pentru că nu mai există conjunctura, dar tot mai des se pot observa pe stradă tineri care se diferenţiază prin îmbrăcămintea hippie. Deşi este considerat un curent mort, mai sunt oameni (atât tineri, cât şi oameni mai în vârstă) care aplică o parte din principiile hippie, cum ar fi: „iubirea si pacea”(deci non-violenţa), vegetarianismul, nudismul, stilul vestimentar, iubirea naturii, toleranţa faţă de oameni, stilul vestimentar şi nu în ultimul rând, muzica bună apărută în anii ’60-’70.

Ritualuri specifice: Alte convingeri hippie sunt: spiritualitatea pământului, ca de exemplu credinţa în Gaia (Pământul ca un organism), mişcarea Verde (activism politic), chiar şi samanismul şi vegetarianismul. Aceste opinii filosofice şi politice reflectă un respect pentru natură şi planetş ca întreg, ceea ce lipseşte în societatea noastră capitalistă şi materialistă.