Ad
Ad
Ad
Category

Economie

Category

„Daca procesul privatizarii se va inchide nefericit, si asa pare sa fie, statul trebuie sa ia o masura curajoasa si sa treaca la reorganizarea judiciara a acestei companii, care presupune nu neaparat lichidare, ci o restructurare stabilita in termenii insolventei. Asta inseamna numire de administrator judiciar, care sa fie persoana numarul 1, statul nu trebuie sa mai fie vioara intai”, a declarat pentru Finantistii, fostul ministru al Privatizarii, Valentin Ionescu.

In opinia acestuia, metoda de privatizare a fost prost stabilita inca de la inceput. Fostul ministru considera ca cea mai buna solutie pentru o companie ca Oltchim ar fi fost majorarea de capital, care fi permis companiei sa-si plateasca datoriile si sa beneficieze de capital de lucru.

Care sunt, in opinia dumneavoastra, motivele pentru care nu au fost primite oferte din partea unor investitori puternici pentru Oltchim?

In primul rand, metoda de privatizare a fost prost stabilita. Oltchim trebuia privatizat prin majorare de capital, intrucat compania se afla in insolventa nedeclarata. Compania avea nevoie de capital de lucru pentru a face fata platilor pe termen scurt, indiferent ca se adreseaza creditorilor privati sau statului. Guvernul a preferat vanzarea pachetului de 54% din actiuni si am inteles ca se trateaza si problema acelei creante pe care o are compania si pe care statul accepta sa o vanda la un pret derizoriu. Metoda pe care a stabilit-o statul nu presupune intrari de lichiditati in companie pentru ca pretul se plateste statului roman.

Din aceasta cauza, spun ca s-a gresit in primul rand metoda. In al doilea rand, s-a intrat de ceva vreme pe o abordare strict fiscala a acestei privatizari fiindca guvernul nu s-a gandit timp de 14 ani sa faca o evaluare de piata, a neglijat ce s-a intamplat acolo si acum face mutari fortate. Nu a incercat sa treaca compania printr-un proces de restructurare anterior privatizarii si, in felul asta, sa o aduca pe linia de plutire si sa aiba o valoare de piata ridicata.

Fabrica are un mare potential, dar daca situatia ei financiara este dezastruoasa si, stiti foarte bine ca are pierderi cumulate din 2007 de 1,2 miliarde de lei si datorii de 2,6 miliarde de lei, in mod evident nu vine nimeni sa o cumpere. Restructurarea ar fi adaptat aceasta companie la piata. Piata PVC-ului este saturata, iar politica pe care a mers compania ani de zile a fost gresita.

Daca metoda de privatizare a fost gresita, nu ai cum sa atragi investitori seriosi.

Trebuie sau nu sa ne intereseze acum pretul de vanzare?

Eu nu pun accent pe pretul de vanzare. Era mai important sa vedem ce conditii s-au pus cu privire la datorie. In primul rand trebuia sa se rezolve problema datoriilor si apoi sa se procedeze la o vanzare de actiuni. Nu era momentul acum sa privatizeze, puteau sa faca majorare de capital.

Aproximativ 135 de milioane de dolari, inregistrati ca datorie fata de stat s-ar fi redus dintr-un foc, daca creanta statului era convertita in actiuni. Statul roman s-a zbatut mai bine de un an la Bruxelles sa obtina din partea Comisiei Europene un accept pentru conversia in actiuni a 135 de milioane plus penalitati.

Discutam de o parte din datoriile acestei companii, datorii care insumeaza in total 2,3 miliarde de lei. Si-ar fi redus cu peste o treime valoarea datoriilor, dar nu au facut-o.

Comisia Europeana si-a dat acceptul ca statul sa faca conversia pana la 30 septembrie 2012. Daca trece termenul, nu mai au cum sa o faca.

Ar fi redus 135 de milioane de dolari din datoria de 2,3 miliarde de lei si ar fi usurat foarte mult sarcina celor care preluau compania, fiindca dintr-odata scadea presiunea asupra platilor. Este adevarat ca transformarea creantei statului in actiuni, desi ar fi redus din datorie, ar fi triplat participatia statului cu in detrimentul actionarilor minoritari. Dar, discutam de o creanta a statului la care ceilalti actionari nu aveau cum sa participe fiindca nu aveau niciun ban investit acolo.

Acum, punand cap la cap toate informatiile, nicio oferta nu va fi viabila.

OPSPI nu a avut o atitudine transparenta prin care sa spuna ce investitori au depus oferte. Nimeni nu pretinde sa se publice oferta fiecarui investitor, fiindca ea este confidentiala, dar sa stim cine sunt investitorii mi se pare un lucru elementar.

In afara de domnul Diaconescu, stim ca s-a inscris si PCC si domnul Stefan Vuza. Niciunul nu are o oferta viabila fiindca nu are forta de a face fata platilor pe termen scurt catre stat si catre creditorii din piata privata si nici nu pot rezolva problemele sociale care au fost create in ultimele doua luni si jumatate.

Pe de alta parte, bancile nu au cum sa crediteze o companie falimentara, care nu a trait decat pe datorie pana acum. Nicio banca serioasa nu poate sa imprumute o asemenea companie decat daca are in spate fie o garantie suverana, fie garantia unei terte parti private. Va dati seama ca nimeni nu va face asta decat daca este foarte puternic.

Credeti ca mai putem avea vreo surpriza in privinta unui nume mare interesat de privatizare in acest moment?

S-a discutat de Gazprom, dar din punctul meu de vedere asta nu este privatizare. Privatizarea presupune ca statul sa transfere in proprietate privata o companie si nu in proprietatea publica a unui stat strain.

Gazprom, desi formal este o entitate privata, se afla sub controlul statului rus, are acelasi statut juridic ca si Oltchim. Cum sa faci privatizare cu statul rus? Cum sa vinzi de la un stat la alt stat? Este un nonsens.

Oltchim avea nevoie de un operator privat, iar statul a ingropat-o din prostie sau cu bunastiinta. Statul s-a complacut in aceasta situatie, pentru ca toti secretarii de stat care s-au perindat pe la Ministerul Economiei au fost in Consiliul de Administratie la Oltchim, deci nimeni nu se poate scuza ca nu a stiut ce s-a intamplat acolo. Au acceptat toate fabulatiile fostului director de la Oltchim, care a mers pe o strategie pe care o stia el, desi piata PVC-ului este saturata de mai multi ani.

Omul asta nu simte piata, nu o cunoaste, el probabil este un foarte bun inginer. Politicienii au acceptat acest punct de vedere, au marsat la strategia gresita pe care a gandit-o fostul director al companiei si acum se vede rezultatul. Aceasta problema nu a aparut in doua-trei zile, este rezultatul unei politici comerciale gresite.

Nu stiu ce minune ar putea sa apara. Din piata PVC-ului nu are nimeni interes sa vina sa cumpere fiindca aici concurenta este acerba. Fiecare se bate pe o bucata din aceasta piata. Trebuie sa se revigoreze piata constructiilor in asa fel incat si piata PVC-ului sa aiba cum sa traiasca.

Ce semnal se transmite in piata daca se ajunge si in cazul acestei companii la situatia insolventei?

Oricum Oltchim e falimentara. Tot ce au facut pana acum denota o lipsa de profesionalism, nu au stiut ce sa faca si din aceasta cauza nici nu au capacitatea de a gestiona pe termen scurt.

Este nevoie de analiza si de decizii pe termen foarte scurt, e vorba si de plata salariilor si de privatizare in acelasi timp.

Daca procesul se va inchide nefericit, si asa pare sa fie, statul trebuie sa ia o masura curajoasa si sa treaca la reorganizarea judiciara a acestei companii, care presupune nu neaparat lichidare ci o restructurare stabilita in termenii insolventei. Asta inseamna numire de administrator judiciar, care sa fie persoana numarul 1, statul nu trebuie sa mai fie vioara intai.

Exista alte solutii in afara privatizarii pentru companiile de stat cu pierderi? Nu cumva prin alte solutii intermediare amanam doar momentul vanzarii cu pretul deprecierii valorii activului si acumularii de datorii?

Ba da, ani de zile s-a amanat fiindca toate partidele au urmarit sa-si numeasca oamenii si sa colecteze „rente” din consiliile de administratie. Nu au mai avut timp sa se gandeasca la o evaluare strategica de piata si la stabilirea unei politici de corporatie pentru companiile de stat in asa fel incat acestea sa devina viabile, sa se redreseze judiciar.

Toate intreprinderile de stat s-ar putea gasi in situatia unor mutari fortate in care abordarea comerciala sa fie inlocuita cu o abordare fiscala, cum s-a intamplat si la Oltchim .

Aceste companii de stat pot fi salvate daca se procedeaza la majorari de capital. Asta ar fi, la momentul de fata, cea mai simpla solutie de privatizare.

De exemplu, daca au investitor strategic major, majorarea se poate face printr-o singura operatiune. Daca nu au investitor strategic, o pot face succesiv, cate 15-20%. Majorarea de capital presupune ca banii care intra in companie nu se duc la stat, asta este diferenta. In acest caz, compania ar avea bani sa-si plateasca datoriile, deci tot iese un castig.