Recenzia cartii Harry Potter si Camera Secretelor de JK Rowling

Nu rata

A fi iubitor de carte inseamna, de asemenea, sa te lasi incantat de editiile lor si sa doresti — si sa nu poti — sa ne umplem rafturile cu lucrari pretioase care dureaza ani si ani si trec din generatie in generatie. Uneori ma las purtat de acest sentiment si ajung sa cumpar editii pe care le aveam deja doar pentru ca cea noua este imbunatatita sau pentru ca are o calitate mai buna. Este si cazul cartii care urmeaza sa ii fac recenzie astazi: Harry Potter si Camera Secretelor, din colectia speciala creata de MinaLima.

Cu aceasta copie, exista deja trei editii ale aceleiasi carti in biblioteca mea (originalul, care mi-a fost daruit de Craciun in 1999, una in engleza pe care am cumparat-o si am citit-o in Argentina si, acum, aceasta frumusete. Si fapt este ca orice oportunitate este buna de a reveni la Hogwarts si mai mult daca se face cu mana ilustratiilor si extensibilelor pe care le include aceasta editie.

Ceea ce nu se schimba este povestea, asta e clar. Editorialul ramane fidel ultimei virgula scrisa de JK Rowling, dar ii da un aer… diferit. As minti daca as spune ca nu m-am imaginat citind aceasta carte unui viitor mic fan Harry Potter, lasandu-ma purtat de toate pliantele pe care le include si bucurandu-ma de ea mai mult decat micutii din casa. Si este ca este o carte pentru asta: pentru a colecta, pentru a avea si pentru a se bucura.

Orice scuza este una buna pentru a ne intoarce la scoala de magie unde copiii anilor 90 erau atat de fericiti incat am descoperit magia datorita autorului englez. Si e amuzant, pentru ca oricat m-as intoarce la aceasta poveste (ceea ce se intampla, mai mult sau mai putin, la doi ani), ma simt mereu ca acasa. Desi trebuie sa spun ca camera secretelorA fost cartea mea cel mai putin preferata din serie timp de multi ani. Poate pentru ca l-am citit intr-un moment dulce-amarui din viata mea, pe care desi a fost fericit in unele aspecte, in altele mi-ar placea sa-l uit. Cu toate acestea, revenind la ea mai tarziu, de-a lungul anilor si cu perspectiva, m-a facut sa realizez ca a fost de fapt una dintre cele mai bune carti din serie. Nu doar din cauza cantitatii de elemente magice pe care le include (am crezut intotdeauna ca primele doua carti sunt atat de „magice” pentru ca sunt o reprezentare mai completa a constructiei lumii a povestii), ci pentru ca incepem sa intalnim teribilul raul, sa vezi ce este o persoana in spatele acelei umbre care era in prima carte. I-am dat nume si prenume. Si asta a marcat un inainte si un dupa in istorie.

Revenirea la Camera Secretelor a fost reconectarea cu Dobby, cu Whomping Willow, cu meciuri de Quidditch, cu potiune de polisuc, cu Myrtle the Moaner, cu Gilderoy Lockhart, Burrow, gemenii Weasley si cu un uscator si sensibil Draco Malfoy. Toate aceste elemente, deloc uitate si care se desfasurau in mintea mea de parca ar fi o matriosca in timp ce citeam, au fost evidentiate de incredibilele ilustratii realizate de echipa MinaLima. Si asta, in calitate de fan al sagai, este ceva pentru care sa fim recunoscatori.

Nu pot spune prea multe despre aceasta carte. Ca intotdeauna, experienta revenirii la cartile copilariei mele a fost minunata si astept cu nerabdare sa continui acest proiect pentru ca, fara sa ezit nicio secunda, imi doresc si am nevoie ca aceste editii sa faca parte din biblioteca mea personala, cel care va generatie in generatie, sper.

Recente