Hyperparenting se refera la comportamentul excesiv si supraprotector al parintilor fata de copiii lor. Acesti parinti tind sa se amestece intens in viata copiilor lor, controlandu-le deciziile si protejandu-i de tot felul de pericole. Ei le ofera copiilor lor putina libertate de a lua decizii independente, de a stabili standarde inalte de performanta si de a pune presiune excesiva asupra copiilor lor.
Hyper-Parentig duce, printre altele, la dependenta de parinti, lipsa de independenta, probleme in luarea deciziilor si gestionarea stresului. Aflati mai multe despre acest subiect in acest articol.
Parintii elicopter au pus o mare presiune asupra copiilor lor pentru a obtine ce e mai bun la scoala. Se simt frustrati atunci cand copiii lor nu reusesc sa atinga acest obiectiv.
Hyper Parenting: Ce este?
Hyper-parenting este rezultatul unui model de parenting care s-a consolidat in societatile bogate . A aparut in Statele Unite, unde impulsul competitiv a fost transferat catre educatia parentala. Parintii americani au scopul de a-si ajuta copilul sa reuseasca si, prin urmare, sa aiba grija de cea mai buna gradinita, de cea mai buna scoala si de cea mai buna universitate de elita (chiar inainte de a se naste copilul).
Isi imping copiii intr-o varietate de activitati extracurriculare care nu permit timp liber. De asemenea, nu se sfiesc sa se confrunte cu profesorii atunci cand pun la indoiala talentele copiilor lor. De asemenea, isi rasfata copiii cu dispozitive electronice, jucarii si carti. Intreaga atentie a parintilor este concentrata asupra copiilor lor, ceea ce nu contribuie in niciun fel la cea mai buna dezvoltare psiho-emotionala a acestora.
Hyper-Parenting: Comportamente caracteristice
Urmatoarele situatii si comportamente sunt tipice acestui stil parental:
- Parintii elicopter organizeaza fiecare detaliu al vietii copiilor lor.
- Indeparteaza obstacolele din calea lor, astfel incat sa nu se poticneasca.
- Putem vorbi si despre parintii soferi care isi duc copiii de la o programare la alta.
- Nu le permiteti sa se plictiseasca sau sa se joace.
- Le arata copiilor lor calea perfecta, astfel incat sa nu se blocheze niciodata.
- Parintii elicopter sunt supraprotectori si ingrijorati in permanenta, nu isi lasa copiii sa ia decizii si sa se ocupe de tot.
- Ii supravegheaza cu temele, organizeaza intalniri cu prietenii si provoaca stres copiilor.
Copiii parintilor cu elicopter dezvolta o cerere mare de sine si o toleranta scazuta la frustrare.
Multi parinti sunt, de asemenea, nelinistiti pentru ca exista o supraabundenta de experiente pe care copilul trebuie sa le experimenteze si care reprezinta o povara pentru ei. Ei se indoiesc de ce este mai bine pentru copilul lor si ii imprastie cu lucruri materiale si noi tehnologii.
Hyper-Parenting: alternative
Parintii trebuie sa invete sa se relaxeze si sa scape din spirala. Copiii nu au nevoie de parinti perfecti, au nevoie de parinti calmi, fericiti. Au nevoie de timp pentru joaca, imaginatie si vise, asa ca nu ar trebui sa fie supraincarcati cu activitati extrascolare. Jocul este esential pentru dezvoltarea lor, ajutandu-i totodata sa reduca stresul si sa faca fata situatiilor dificile.
Plictiseala este, de asemenea, importanta pentru dezvoltarea creativitatii si a independentei, descoperirea de noi abilitati si dezvoltarea imaginatiei. Copiii trebuie sa invete sa se distreze, sa aiba rabdare si sa rezolve singuri problemele.
Parintii elicopter, pe de alta parte, trebuie sa dezvolte increderea in copiii lor, sa le ofere posibilitatea de a-si gasi propria cale si de a depasi cu succes obstacolele. Acest lucru le creste stima de sine si le imbunatateste abilitatile de rezolvare a problemelor. Copiii au nevoie de timp liber pentru a descoperi pasiunea pentru viata, a-si explora sentimentele si a intelege lumea in felul lor.
Parintii trebuie sa invete sa ofere spatiu copiilor lor, sa inlocuiasca controlul excesiv cu modele de urmat si sa-i sprijine pe copii pe drumul lor spre dezvoltare, in loc sa-i restranga si sa-i patroneze. Ei trebuie sa gaseasca un echilibru sanatos, astfel incat copiii lor sa devina persoane independente, responsabile si increzatoare.