Cand vine vorba de primirea refugiatilor din Ucraina, Franta ramane cu mult in urma restului Uniunii Europene. Se estimeaza ca 4,3 milioane de refugiati ucraineni si-au facut din bloc casa lor temporara de la invazia pe scara larga a Rusiei. Cu ajutorul statutului de „protectie temporara” al UE, oferind sute de mii de mii de persoane care fugeau de razboi dreptul de a lucra, de a trai si de a studia in granitele sale, ucrainenii s-au mutat in tari din intreaga Europa; din Polonia si Finlanda pana in Spania si Irlanda.
Dar, in ianuarie, Franta raporta doar 64.720 de refugiati din Ucraina aflati sub protectie temporara.
In schimb, Germania a primit peste 1,2 milioane de refugiati, in timp ce Polonia a primit aproape 1 milion, conform datelor Eurostat. Numarul Frantei este cu mult sub cel al Irlandei, care gazduieste peste 100.000 de ucraineni dintre cei 5 milioane de rezidenti.
Datele sunt si mai remarcabile in comparatie cu populatia tarilor: Polonia, Tarile Baltice, Republica Ceha, Slovacia si Bulgaria gazduiesc peste 25 de refugiati la 1.000 de cetateni.
Franta, in schimb, gazduieste mai putin de 1 la 1.000 de cetateni.
O parte a explicatiei consta in impartirea pe varsta a refugiatilor pe care tarile europene ii gazduiesc: din cei aproape 65.000 de persoane carora Franta le oferea protectie temporara la sfarsitul lunii ianuarie, datele Eurostat enumerau doar 25 de persoane sub 18 ani.
Minorii pot ramane de obicei in Franta fara permis, asa ca rareori sunt inclusi in statisticile de protectie temporara, a mentionat Eurostat.
Gerard Sadik de la ONG-ul La Cimade a spus ca aproximativ 30.000 de refugiati ucraineni nu sunt inclusi in bilantul francez.
Limba joaca, de asemenea, un rol: tarile vorbitoare de slava au atras un numar mare de refugiati din Ucraina. Dar, pe langa limba, ceea ce ar putea explica o parte din disparitatea puternica a Frantei, spun analistii, sunt factori precum proximitatea geografica de Ucraina, sprijinul financiar pentru refugiati si o retea comunitara prestabilita.
„Din cate am inteles, Franta pur si simplu nu se potriveste cu niciuna dintre aceste trei cerinte”, a spus Evgeniya Blyznyuk, CEO si fondator al companiei de cercetare Gradus, care a analizat experientele refugiatilor din Ucraina in strainatate.
Franta este „destul de departe”, sprijinul sau financiar este „semnificativ mai mic” decat cel pe care il ofera Germania si, pentru inceput, nu a existat o comunitate ucraineana majora in tara, a sustinut ea.
Grupurile pentru drepturile omului subliniaza, de asemenea, obstacolele lingvistice si faimoasa birocratie si birocratia Frantei.
O noua viata in Franta
Natalia Khomenko a parasit Kievul in ziua in care Rusia si-a lansat invazia pe scara larga a Ucrainei in 2022.
Batrana de 50 de ani a mers mai intai in Serbia, deoarece sora ei locuia la Belgrad. Vorbitoare de franceza, ea a decis sa se mute la Rennes, Franta, cateva luni mai tarziu. Pana atunci, UE a declansat Directiva de protectie temporara – o schema care este acum extinsa pana in martie 2025.
Khomenko si-a gasit o garsoniera cu ajutorul prietenilor de familie franco-ucraineni si a obtinut un loc de munca fara a cauta ajutor de la statul francez.
Experienta lui Khomenko, pe care ea insasi a numit-o „exceptionala”, sugereaza un factor important in deciziile refugiatilor: mai mult decat sa vorbeasca limba, o retea de sprijin a fost esentiala pentru stabilirea in Franta, a spus ea.
Fara ajutor, mutarea poate fi dificil de navigat.
Persoanele care fug din Ucraina au intampinat dificultati in accesarea informatiilor cu privire la procedura de solicitare pentru protectie temporara, beneficii sociale si programe de locuinte, precum si oportunitati de educatie si angajare in Franta, a declarat Ksenia Gedz, coordonator de advocacy pentru organizatia ucraineana pentru drepturile omului Right to Protection. Cerintele de reinnoire a permisului de protectie temporara au adaugat un „nou impediment”, a spus ea.
„Franta este tara documentelor”, a recunoscut Khomenko, dar a adaugat ca nu a avut probleme in a-si reinnoi statutul de protectie, care trebuie facut la fiecare sase luni.
Pentru a depasi obstacolele birocratice, Khomenko a spus ca refugiatii se pot baza pe o retea vasta de grupuri si asociatii Facebook care ofera informatii si ajutor pentru mutarea lor.
In timp ce in alte tari, precum Germania, sprijinul este organizat in primul rand la nivel de stat, in Franta, asociatiile si localnicii s-au implicat in primirea ucrainenilor.
Au fost „multe initiative public-private si mult [ajutor] venit de la cetateni, cum ar fi francezii care si-au deschis casele”, a spus Khomenko.
De asemenea, UNHCR a laudat programul de cazare pentru cetateni al Frantei, sponsorizat de stat, care a gazduit aproximativ 17.000 de refugiati cu 7.000 de gazduitori de cetateni la inceputul lui 2022.
Nu doar o problema a Frantei
Poate ca cuvantul cheie din Directiva UE privind protectia temporara este „temporar”.
„Unul dintre lucrurile pe care le gasim in repetate randuri… este ca temporaritatea afecteaza cu adevarat luarea deciziilor in randul familiilor”, a spus Daniel Gorevan, consilier principal de advocacy la ONG-ul Salvati Copiii.
Datele Eurostat confirma ca nu toata lumea si-a facut o casa stabila in tara gazda: desi numarul refugiatilor a crescut constant in majoritatea tarilor UE, acesta a scazut in unele – inclusiv in Franta, Republica Ceha, Suedia si Estonia.
„Daca nu stiu ce se va intampla in viitor, acest lucru informeaza daca vor inscrie copiii la scoala… sau daca vor face pasii necesari pentru a invata o limba”, a argumentat Gorevan.
Drept urmare, unii refugiati s-au mutat in UE, dar nu s-au stabilit.
Gradus de la Blyznyuk a raportat preocuparile refugiatilor, de la lupta lor de a gasi un loc de munca in timp ce se lupta pentru a invata limba locala, pana la sarcinile administrative si accesul la ingrijire medicala si educatie.
Aproximativ doua treimi dintre copiii refugiati din Polonia, Romania si Moldova nu sunt la scoala, multi urmand cursuri online folosind programa ucraineana, potrivit cifrelor Salvati Copiii.
Ca si alte decizii de viata pe termen lung, „aceasta, evident, are efecte secundare in ceea ce priveste integrarea lor in comunitatile gazda, sentimentul lor de apartenenta si bunastarea lor”, a spus Gonevan.
Khomenko a spus ca multi ucraineni se tem de ceea ce se va intampla cand protectia temporara expira in martie 2025.
„Au trecut si au trecut deja doi ani, iar acum este prelungit pentru doar un an. Situatia ramane prea complicata. Poate ca UE poate aborda deja aceasta intrebare.”