A venit momentul ca generația ’80 sa-și spuna cuvantul… Sigur, ați putea obiecta ca și Cristian-Mihail Teodorescu poate fi asimilat acestei generații și – in buna parte – așa și este, totuși evoluția sa maxima s-a demonstrat dupa anul 2000, dupa cum am vazut intr-un articol precedent.
In cazul lui GEORGE LAZAR insa, lucrurile stau cu totul altfel. Membru activ al cenaclurilor SF ieșene, colaborator al suplimentelor de gen ale ziarelor și revistelor aparute in acea perioada, grație efervescenței impuse de gruparea cunoscuta in istoria science fiction-ului romanesc sub numele de Quasar, George Lazar poate fi considerat un optzecist veritabil, alaturi de Dan și Lucian Merișca, George Ceaușu, Vlad Franghiu, Sorin Antohi, Radu Gavrilescu, Sorin Simion, Michael Haulica, Dan Petrescu, Victor Nanescu, Razvan Haritonovici, Dan Alexe etc. Aveți mai jos ocazia sa aflați cum și-a conceput felia sa de participare la „tortul” intitulat Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF…
Ștefan Ghidoveanu
POVESTEA POVESTII ULTIMULUI SOARECE DE BIBLIOTECA
In urma cu ceva vreme, l-am auzit pe fii-meu al mare referindu-se la mine ca la „batranul”. Mi-a venit si mie randul, mi-am zis. Asa ca atunci cand m-a cautat prima oara Moshul SF ca sa-i dau o poveste scurta pentru blogul lui, chiar m-am simtit ceva mai bine: iata ca un supravietuitor chiar mai „batran” ca mine e plin de verva si energie, ba mai face si socializare pe internet! Adica exista viata si dupa cincizeci de ani, varsta de care ma mai despart doar cateva saptamani. Inainte de a accepta, recunosc ca m-am gandit si la alti supravietuitori, care sunt emisiunea „Exploratorii lumii de maine” (unde mi-am ascultat de vreo doua ori povestile, asta inainte de ’89) si, desigur, Dan Ursuleanu.
Cum nu sunt un autor prolific, aveam doar o singura problema, anume de unde sa-i gasesc o poveste care sa-i si placa. S-a nimerit sa am o schita de vreo doua sau trei pagini, am botezat-o „Panspermie” — era ceva cu un virus de calculator — pe care i-am trimis-o (cu precizarea ca a fost prima oara cand m-am lasat publicat pe net!). Lui i-a placut — sau cel putin asa mi-a spus mie — desi era putin dezamagit de dimensiunea redusa a textului, dar in definitiv asta mi-a cerut.
Dupa o vreme, asa cum toti cei optsprezece autori (selectati, sortati, selectionati, alesi, desemnati, numiti) stim, a venit cu ideea realizarii unei culegeri — sau antologii dupa unii — cu tema libera, formata din textele cele mai bune pe care le-a adunat de la noi. Mie mi-a cerut un alt text, motivand ca primul i-a placut atat de mult incat vrea sa-l puna deoparte pentru metatezaurul sefeului romanesc (poate nu s-a exprimat chiar in acest fel, dar mie asa mi-a placut sa inteleg), asta dupa ce la telefon a injghebat si pentru mine o lunga si frumoasa naratiune despre importanta viitoarei culegeri/antologii. A fost un argument decisiv, care m-a motivat sa incerc a-i preda un text macar la fel de lung, dar nu tot la telefon.
De obicei, ca orice scriitor, am pe stoc cateva povestiri aflate in diverse faze. Sunt situatii in care ma fascineaza cate o idee, o incep ca sa n-o pierd si o las apoi la pritocit. Ideea capata contur si forma, si atunci o continui. Sau nu, si ideea se duce acolo unde au plecat si dinozaurii. In acest caz, intamplarea face ca se conturase binisor povestirea pe care am donat-o pentru culegerea/antologia lui Stefan.
Ideea mi-a venit in iarna, pe cand ma intorceam de la schi, din Austria. Cand drumul este lung, monotonia autostrazilor facute nemteste poate fi combatuta doar intr-un singur fel si anume dand drumul la imaginatie. Pe drumurile patriei nu recomand nimanui sa incerce asta. Cum spuneam, ideea mi-a venit gandindu-ma la cartile-bibelou care obisnuiau sa fie vandute la pachet cu ziarele. Am profetit din timp ca aceasta moda o sa treaca imediat ce bibliotecile de apartament, care mai contin si obligatoriul serviciu din cristal plus cateva bibelouri autentice, de portelan, se vor dovedi neincapatoare la puzderia de volume aruncate in nestire de doua ziare cu circulatie nationala. S-a dovedit ca am avut dreptate, dar nu aici vroiam sa ajung. Am zarit la un amic cu o biblioteca de felul celei descrise mai sus, am vazut pe viu ca si-o umpluse cu doar o suta de carti-bibelou (din care, desigur, nu citise nici una, dar ipocrit le aduna ca sa le citeasca urmasii!). Am vazut cat insemnau de fapt cele o suta de carti, toate la fel de mari, cu copertele de acelasi fel, ce mai, semanau cu chestiile alea facute numai din cotoare, surogate ornamentale pentru pus in biblioteci, pe care americanii le vand la metru. Atunci am avut revelatia puterii noastre de lectura si, in baza unui reflex ingineresc, am socotit cate carti poate citi un om intr-o viata, iar daca sunteti curiosi sa aflati, petreceti vreo jumatate de ora citind Povestea ultimului soarece de biblioteca pe care o gasiti in culegerea (sau antologia) cu „Scornelile” Moshului SF.
Eu nu mi-am numarat cartile din biblioteca si nici nu am tinut evidenta celor pe care le-am lecturat. Daca m-ati fi intrebat totusi cate au fost, cred ca as fi raspuns senin: ohoho!
Apropo, pana acum, tu cate carti ai citit?
George Lazar
George Lazar s-a nascut in data de 3 februarie 1963, la Vatra Dornei. A absolvit Facultatea de Automatica, sectia Calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iasi. In prezent, este directorul cotidianului Monitorul de Botosani.
Bibliografie: America One (roman, Ed. Tritonic, 2007); Ingerul pazitor (roman, Ed. Millennium Press, 2009); The Guardian Angel (a novel, Eagle Publishing House, 2011); proza scurta in mai multe antologii (Cosmos XXI — Un univers al pacii, Ed. Politica, 1987; Quasar 001, Ed. MediaTech, 2000; Alte tarmuri, SRSFF, 2009; Pangaia, Ed. Eagle Publishing House/SRSFF, 2010; Steampunk — A doua revolutie, Ed. Millennium Books, 2010; Venus — Povestiri erotice science fiction, Ed. Eagle Publishing House/SRSFF, 2011; Premiile Galileo 2012, Ed. Millennium Books, 2012; Dincolo de noapte — 12 fete ale goticului, Ed. Millennium Books, 2012); proza scurta in mai multe reviste, intre 1982 si 1987 (Opinia Studenteasca — unde a avut o rubrica permanenta, intitulata „Utopii”, dar si in „Argonaut” — supliment al revistei Convorbiri literare, revista Cronica si saptamanalul Magazin).
A fost editor al revistei Sci-Fi Magazin (12 numere, in 2007-2008) si al Almanahului Sci-Fi Magazin (2009).
Este membru al Societatii Romane de Science Fiction si Fantasy.