Ad
Ad
Ad
Cultura

Politica, aventura si zombi: post-Apocalipsa Mirei Grant

Google+ Pinterest LinkedIn Tumblr

Mira Grant (pseudonim al scriitoarei Seanan McGuire) a debutat in 2010 cu Feed, primul roman dintr-o trilogie a carei actiune se desfasoara la 25 de ani dupa Transformare („the Rising”), evenimentul apocaliptic in urma caruia omenirea a fost infectata accidental cu virusul Kellis-Amberlee, care cauzeaza, in urma unui proces denumit „amplificare virala”, preschimbarea celor infectati in zombi.

In unele dintre cazuri, transformarea are loc spontan, in alte cazuri ea e declansata de o muscatura a unui infectat. America, la 25 de ani dupa Transformare, e o societate paranoica pina la extrem. Relatiile sociale s-au schimbat radical, intilnirile fata in fata au devenit o raritate, iar testele care sa confirme lipsa unei infectii sint un inconvenient banal, un prag de care un om trebuie sa treaca de zeci de ori pe zi, ori de cite ori intra intr-o cladire, sau chiar la trecerea dintr-o incapere intr-alta.

Internetul, in aceste conditii, a devenit principala interfata sociala. Rolul presei scrise de odinioara a fost preluat de catre bloggeri, care se impart in trei categorii: Newsies (echivalentul jurnalistilor clasici, care raporteaza si comenteaza faptele in mod obiectiv), Irwins (care, asemeni lui Steve Irwin, modelul lor, se aventureaza in zonele infestate de zombi si-si risca viata pentru a alimenta nevoia publicului de adrenalina) si Fictionals (complementari celorlalte categorii, acestia fac, pur si simplu, literatura, inspirindu-se din cele scrise si traite de colegii lor din celelalte doua tagme profesionale).

After the End Times e un colectiv ambitios, strins unit in jurul celor doi fondatori, Georgia si Shaun Mason. Cei doi, orfani in urma Transformarii, au fost crescuti de aceiasi parinti adoptivi, sotii Mason, care s-au aflat la originile blogging-ului de tip Irwin, inca din timpul Transformarii. Cu timpul, parintii au ajuns sa fie atit de ahtiati dupa atentia publicului, incit tot ceea ce conteaza pentru ei este traficul, chiar si in detrimentul obiectivitatii. Georgia si Shaun si-au jurat ca nu le vor urma exemplul care le-a deformat viata, si incearca, cu After the End Times, sa puna mai presus de orice adevarul necosmetizat. Ajung astfel sa urmareasca indeaproape campania pentru alegerile prezidentiale a senatorului progresist Ryman, iar refuzul lor de a face compromisuri ii transforma intr-o tinta atunci cind descopera existenta unei conspiratii a carei dezvaluire ar putea schimba din temelii societatea post-Transformare.

Trilogia Newsflesh, din care face parte Feed, a fost completata de Deadline (2011) si Blackout (2012). Firele conspiratiei abia intrezarita in romanul initial se ramifica incredibil si actiunea celor trei romane devine tot mai alerta si mai complexa pe masura ce inaintezi in lectura, dar nu ar avea nici un farmec sa dezvalui aici mai multe.

Feed a fost pentru mine o surpriza placuta: un roman cu zombi – subgen care constituie una dintre placerile-mi vinovate – combinat cu un thriller politic de cea mai buna calitate. Deadline a continuat dezvaluirea mecanismelor interne ale unei societati care incearca sa treaca peste trauma apocaliptica a Transformarii, pretinzind ca nu s-a schimbat nimic, ca viata merge inainte. In sfirsit, Blackout a dezlegat, cu aplicatie, firele incilcite ale unei conspiratii care s-a revelat a fi mai perversa si mai extinsa decit dadeau de inteles romanele anterioare. Cu toate acestea, nu conspiratia (ingenios conceputa), nici rasturnarile de situatie (unele cu adevarat socante, dar nu mai putin plauzibile), nici scenele de carnagiu sau urmaririle (impecabil descrise, cu o dozare experta ce s-ar preta la o ecranizare) si nici referintele culturale si literare (care sint presarate cu discernamint de-a lungul seriei, un deliciu pentru fanii genului) nu au fost cele care m-au determinat sa citesc cartile cu sufletul la gura, ci dinamica personajelor. Shaun si Georgia Mason, precum si cei din jurul lor (fiecare devenind pe rind personajul de referinta, prin ai carui ochi este privita desfasurarea evenimentelor), au capatat viata si m-au facut sa-mi para rau ca povestea se apropia de deznodamint.

Mira Grant a reusit performanta de a crea o lume credibila, locuita de personaje credibile, vii. Prin urmare, am considerat perfect indreptatita nominalizarea succesiva a primelor doua romane ale seriei la premiile Hugo, si am convingerea ca, anul viitor, si Blackout se va regasi pe lista finalistilor. E de vazut insa daca Deadline va reusi sa stringa mai multe voturi decit ceilalti competitori, lista finalistilor la categoria romanelor fiind cit se poate de puternica anul acesta.

Post scriptum: Ca un bonus pentru fanii seriei Newsflesh, Orbit a lansat vara trecuta, exclusiv in format electronic, nuvela Countdown, care i-a adus Mirei Grant o nominalizare la Hugo si la categoria aceasta. Countdown e o relatare din fragmente scurte a succesiunii de evenimente care au declansat Transformarea, zombi-apocalipsa. Am citit nuvela abia dupa ce terminasem de parcurs cele trei romane si n-as putea spune ca am aflat lucruri noi, dar a fost o placere sa aflu explicatiile de ordin stiintific (care mi-au parut cit se poate de plauzibile) ale Transformarii si sa gasesc, dezvoltate, intimplari la care doar se face aluzie in cuprinsul celor trei romane. Una peste alta, o lectura instructiva si placuta deopotriva.

Comments are closed.