Exista persoane care, in urma unor evenimente personale nefericite, aleg sa-si petreaca viata singure. Sau, pur si simplu, fac o alegere din tinerete de a nu accepta pe altcineva permanent in preajma lor. Este si acesta un mod de viata, care presupune insa asumarea unor riscuri de care persoanele respective nici nu sunt constiente.
Predispozitie genetica?
Un articol publicat in revista Genome Biology sustine ca persoanele care traiesc singure sunt mult mai predispuse la imbolnaviri si mor mai tinere dect indivizii care sunt activi social. Mai multe studii epidemiologice efectuate anterior asupra unei mase largi de oameni au demonstrat ca indivizii care au un grad redus de implicare sociala sunt mai predispusi sa moara prematur. Ei sufera intr-o proportie mult mai mare dect persoanele active social de diferite infectii, au presiunea sngelui ridicata, insomnie, boli ale inimii, cancer. Prezentul studiu are insa meritul de a fi investigat, pentru prima data, activitatea genetica a acestor indivizi pentru a afla raspunsuri legate de starea lor de sanatate.
Autorii articolului au studiat ADN-ul unui grup mai mare de oameni. La finalul studiului au constatat ca persoanele care s-au caracterizat pe ele insele ca foarte singure au o activitate genetica distincta. Aceasta priveste mai cu seama sistemul imunitar. Ei au folosit o asa-numita gena chip pentru a studia ADN-ul persoanelor singure. Nu au putut sa afle insa daca singuratatea determina anumite trasaturi fizice sau daca aceste trasaturi existau de la inceput si ele au impus comportamentul izolat al acelor indivizi.
Consecintele izolarii
Biologul Steve Cole, participant la realizarea acestei cercetari, spune ca exista doua teorii in ceea ce priveste situatia indivizilor singuri: una cuantifica cte persoane din jurul unui individ pot sa-l ajute efectiv pe acesta. Cu alte cuvinte, daca el este bolnav, il poate duce cineva la doctor sau il supravegheaza daca si-a luat medicatia zilnica? O a doua teorie formulata de grupul de cercetatori sustine ca exista ceva anume in modul de a fi singur si izolat de societate, care conduce la modificari ale corpului uman. Pentru a dovedi daca teoria lor este corecta, cercetatorii americani au prelevat mostre de snge de la un grup de persoane care afirmau despre ele insele ca, de mai bine de patru ani, nu simt ca mai au pe nimeni aproape.
Adultii aveau o medie a vrstei de 55 de ani si erau de diverse etnii (50 la suta anglo-americani, 43 la suta afro-americani si 7 la suta hispanici). Acesti indivizi aveau un stat socio-economic diferit, iar majoritatea 78 la suta, erau femei. Ei au fost supusi si altor investigatii medicale precum starea de depresie, nivelul de stres, nivelul de ostilitate, indexul masei corporale etc. Dar specialistii au urmarit mai ales activitatea genetica a sistemului lor imunitar – nivelul globulelor albe din snge responsabile de protectia organismului de invadatori externi precum bacteriile si virusii.
Au fost studiate toate cele 22.000 de gene responsabile de buna functionare a sistemului imunitar. Dintre acestea, 209 prezentau modificari in cazul persoanelor singure. Aceste 209 gene sunt si printre cele mai importante deoarece par a fi implicate in reactia imunitara de baza a organismului, ele influentnd procese genetice de baza precum cresterea si diferentierea celulelor. Iar altele sunt implicate in producerea anticorpilor. Aceste rezultate sugereaza ca persoanele singure au un nivel nesanatos de inflamatii cronice, care sunt asociate bolilor de inima, artritelor, bolii Alzheimer si multor altor afectiuni.
Cum pot fi ajutati
Biologul Steve Cole sustine insa ca exista o cale prin care sa se previna efectele mortale ale singuratatii. Ceea ce arata acest studiu, sustine Steve Cole, este faptul ca impactul biologic al izolarii sociale influenteaza unele dintre procesele noastre interne de baza – activitatea genelor. Exista o modalitate de preventie, dar deocamdata ea este doar una sociala, si nu medicala. Aceasta poate sa aiba insa rezultate cu mult mai bune dect cele medicale si in mod sigur ea este sustinuta stiintific. Evitarea singuratatii este solutia ideala pentru a nu ne expune riscurilor majore ale unor imbolnaviri premature fizice sau psihice. Constientizarea acestei stari si a efectelor ei negative este primul pas in acest sens. Nu este deloc usor, mai cu seama daca persoana respectiva ajunge sa se complaca in situatia pe care si-a creat-o singura.
Se indeparteaza de membrii familiei si de prieteni pretextand tot felul de motive. Ei nu trebuie sa uite ca in orice fel de relatie este necesar sa faca anumite compromisuri, daca vor ca aceasta sa fie mentinuta. Daca insa considera ca nu au niciun motiv sa mentina legaturile cu familia si prietenii, atunci pot sa desfasoare unele activitati de voluntariat sau sa se inscrie in asociatii sau cluburi care le satisfac hobby-urile personale. Important este sa-si mentina un anumit grad de implicare sociala, de orice fel ar fi aceasta. Pentru specialistii americani insa, urmatoarea provocare la care s-au angajat este de a vedea daca pot corecta si chiar vindeca aceste deficiente pe cale medicala.
De exemplu, sustine Steve Cole, se poate administra acestor persoane aspirina. Acest antiinflamator este recomandat persoanelor cu predispozitii spre bolile de inima. Poate ca are efecte la fel de benefice si asupra sistemului imunitar in ansamblu al persoanelor singure.Se stie ca persoanele care traiesc singure sunt mai predispuse bolilor psihice. Dar aceasta nu este singura consecinta nefasta a singuratatii.