Ce nu stia Huxley sau Noua Ordine Mondiala

Must read

Germania, ignorand istoria veacului trecut, condusa de Angela Merkel, isi reclama rolul de stapan al Europei. E drept, spre deosebire de la fel de ambitiosii sai inaintasi doamna Merkel foloseste enunturi mai prudente, ascunzand, totusi, intentii la fel de primejdioase. 
 
Auto-definindu-se ca „motor al Europei” Germania incearca, pe un ton tot mai rastit, sa isi impuna viziunea politica si proiectul economic intr-o Europa aflata in degringolada. Enervarea initiala a Marii Britanii a parut a fi o atitudine solitara, pe fondul obedientei complexatelor tari estice ori al acceptarii resemnate venite dinspre „vechea Europa”. Iata insa ca semnele de iritare se inmultesc. In Grecia, Spania, Irlanda, ba chiar Belgia sau Olanda, se fac tot mai auzite vocile care resping vehement teza „Deutschland uber alles”.

Fara precautii stilistice ori inutila discretie diplomatica, aceeasi doamna Merkel anunta, nici mai mult, nici mai putin, ca „Germania il sustine pe Nicholas Sarkozy la alegerile prezidentiale din Franta”. Ocolind ceremonialul bunei cresteri ori macar refugiul diplomatiei prudente, in plin regim de austeritate a bunului-simt, doamna Merkel livreaza un exemplu perfect de „pragmatism german”. Ce ilustrare mai buna putea avea insistenta Germania pentru acceptarea de catre statele membre UE a principiului abandonarii suveranitatii?

Cei de la Twitter anunta introducerea cenzurii in sectorul de mediu online pe care il controleaza. Concret, anuntul spune ca „la solicitarea statelor” anumite mesaje pot fi blocate pe Twitter. Evident, prin state se intelege regimuri politice – precizarea e de prisos. „Primavara araba” si „revolutia pe Twitter” sunt etape expirate, scopul a fost servit, prisosul de democratie jeneaza.  Cine va decide, in cele din urma cand si care mesaje pot supravietui pe Twitter? Fireste, doar cei care stapanesc acest domeniu. Pentru ca aici nu avem de a face cu enuntarea unui cod etic, a unui set de principii, ci de explicita formulare a intentiei proprietarilor aplicatiei de a actiona discretionar. Cu alte cuvinte, revolutiile bune pe twitter pot supravietui, excesele de tipul „ocupati wall street”, foarte probabil nu.

Kader Arif, raportor PE al ACTA, a demisionat vineri denuntand ceea ce el a numit „ o mascarada”,  dorind sa lanseze „un semnal de alarma” legat de atat de controversatul text al tratatului. Kader declara: „nu am  mai vazut niciodata pana acum asemenea manevre”.  “Condamn intregul proces care a condus la semnarea acestui acord, si anume lipsa consultarii societatii civile, lipsa transparentei inca de la inceputul negocierilor, intarzieri repetate ale semnarii textului fara nicio explicatie, respingerea recomandarilor Parlamentului asa cum au fost formulate intr-o serie de rezolutii” spune mai departe declaratia sa.

Mark Gittenstein, ambasador al SUA la Bucuresti, are o declaratie halucinanta cum nu cred ca am vazut inainte de 1989 de la vreun ambasador/comisar sovietic. Evadand din stramtoarea neutralitatii, alungand rezerva minimei consideratii, ambasadorul american isi ingaduie sa ii mustre pe romani pentru ca nu accepta satrapii care le-au fost desemnati.  Evacuarea minimei decente naste o declaratie in care, pe un ton de avertisment, li se atrage atentia romanilor ca cei pusi sa ii conduca sunt din cale-afara de merituosi, dar mai ales pe placul Washingtonului.

O declaratie precum cea a ambasadorului american, in conditii de sanitate a democratiei si de supravietuire a civilizatiei, ar trebui sa atraga imediata declarare a sa ca persona non grata si scuzele Casei Albe. Scandaloasa declaratie – ce tristete! – pare a fi acceptata de catre aproape toata lumea, socotindu-se ca reflectand logica starii de fapt si nu o irelevanta contradictie cu ordinea de drept. Principii desuete ca „egalitatea intre state”, „respect reciproc” sau infamul principiu al neamestecului in treburile interne nu mai sunt de mult survolate de licuriciul maximus. Iar ceea ce e mai ingrijorator este ca nici dregatorii bastinasi nu mai par a da prea multa ingrijire unor asemenea chestiuni.

Toate cele pomenite mai sus reprezinta doar stirile sfarsitului de saptamana. Doar cateva dintre stirile de acest fel ale ultimelor zile. Si toate descriu iesirea noastra, a tuturor, a umanitatii, din ruinele democratiei si pasul avantat spre minunata lume noua, spre Noua Ordine Mondiala. Iar daca va veti intreba, peste ani, de ce s-a ajuns acolo, va raspund de pe acum: pentru ca ati tacut si ati ingaduit sa se intample!

- Advertisement -

More articles

- Advertisement -

Latest article