Timpul s-a oprit pe Amazon și Golfinho do Mar ne-a adus de la Manaus la Santarem. Era 6 seara cand ne-am dat jos de pe barca in alta barca; portul era inundat. Seara era, cald era, iar noi si bagajele cele multe am inceput sa cautam pensiunea unde aveam rezervare.
Dupa o tura cu un taximetrist care ne-a dus in centru pentru ca mai apoi sa ne intoarcem cu autobuzul pe acelasi drum, eram increzatori. Urma o ora tirim, tirim, tirim… tadadam(ca in Pantera Roz) pana in Alter do Chao – principala atractie a Amazonului pe timp de vara. Nu aveam harta si nici o adresa exacta a pensiunii, asa ca incercam din rasputeri sa imi controlez ingrijorarile. “Macar de n-ar incepe ploaia!”, imi tot repetam in timp ce autobuzul ne purta pe un drum de tara, neluminat. Nici n-am terminat bine de rumegat un “ce ne facem daca ploua?” ca a si inceput rapaiala ploii tropicale.
Din stația de autobuz am urmarit lipa-lipa indicatiile soferului. Unul din calatori stia unde se afla pensiunea, asa ca soferul ne-a lasat aproape. Cand am zarit firma luminata a celor de la Tapaiulandia am rasuflat usurata. De la dormit in ploaie pana la intors cu autobuzul in Santarem, imi imaginasem toate scenariile.
Oraselul ne-a cucerit fara drept de apel dupa prima cina cu pirarucu, sos de creveti, orez si salata de fasole. Si dupa dimineata inceputa in hamac, citind in sunetul ploii. Si dupa iguanele descoperite tot din hamac in palmierul din curte. Si dupa micul dejun cu tapioca si suc de fructe culese din gradina (cupuacu, acerola, graviola).
Cerul s-a indurat si s-a oprit in dupa-masa acelei zile, dupa ce cursese 3 zile fara intrerupere, inundand case si lasand oraselul fara internet, semnal de mobil si rețea de telefonie fixa. Incepand cu ianuarie si februarie ploaia incepe si nu se opreste cu una cu doua. Asa ca plajele cu nisip alb – Alter e singurul loc din tot bazinul Amazonului cu ape limpezi si plaje cu nisip auriu – erau sub apa cand am ajuns noi. Pentru spectacolul plajelor, mai multa caldura si mai multi turisti, Amazonul e de vizitat intre iulie si decembrie.
Inarmata cu umbrela, pantaloni și teniși, m-am prins in primele cinci minute ca soarele Amazonului cere palarie, costum de baie și cea mai lejera rochița din dotare. Oricum nu conta prea mult, pentru ca și rochia s-ar fi lipit de corp in zece secunde de la ieșirea din curte.
Piața cu localnicii ieșiți sa se bucure de soare intr-o zi de luni, biserica veche, barcuțele din port și restaurantele jumatate sub apa te fac sa te simți intr-un loc in care s-a inventat intoarcerea in timp. Proprietarul agenției de turism cu care am contractat cateva excursii ne-a explicat ca acum orașelul e chiar avansat. Acum 30-40 de ani drumul nu era asfaltat și in sezonul ploios devenea impracticabil, nici vorba de internet sau de ATM-uri și pe alocuri, nici vorba de curent electric.
Prima noastra excursie a urmat traseul Lago Verde – Floresta Encantada – Ponta das Pedras – Canal do Jari – Ponta do Cururu. Ni s-a spus ca Padurea Fermecata poate fi vizitata doar in perioada asta a anului pentru ca nivelul apei se ridica și e accesibila cu barca, așa ca eram pregatiți pentru a vedea magie, vrajitori și cutii cu comori. Vremea ne incanta cu 30 de grade și briza, iar ghidul nostru tocmai ne aratase maștile de snorkeling pe care urma sa le folosim la Lago Verde. E ușor de ghicit ca n-am vrut sa aud de gustare sau de sucuri cand am ajuns la restaurantul de pe lac. M-am dezechipat rapid și m-am repezit in apele lacului, balacindu-ma cu o placere nebuna. M-am prins repede ca apa nu e suficient de clara ca sa vedem fundul lacului, dar mi-a fost suficient sa imi privesc mainile sub apa, stralucind și jucandu-se cu razele soarelui. Și sa ma știu acolo, inotand in mijlocul lacului – o laguna secreta in padurea amazoniana.
Tot in costume de baie ne-am mutat și in canoe, așteptand cu sufletul la gura intrarea in Padurea Fermecata. Liniștea o facea intr-adevar sa para vrajita. Se auzea doar sunetul pagaii, respiratia noastra sau vreun fruct cazand. Ferigi și frunze de palmier imense se reflectau in apa; la o privire mai atenta, ne-am prins ca sunt sub apa. In timpul sezonului ploios, nivelul apei crește cu 3-4 m, iar padurile care se inunda poarta numele de iguarape. Dupa un timp am vazut ca unii copaci sunt cu totul sub apa. Marcos, ghidul nostru de 14-15 ani, le ocolea tulpinile la milimetru și dirija canoea cu increderea cuiva care a crescut și s-a jucat in fiecare zi in acest paradis. Nu ne-am mirat cand ne-a spus ca nu se gandește sa plece de aici.
Barca cu motor ne-a dus spre plajele scufundate de la Ponta das Pedras, unde ne-am mai balacit o tura și am mancat tambaqui pe gratar. Dupa pranz mi-ar fi trebuit un hamac pentru siesta, dar m-am descurcat și pe scaunele din spatele barcii. Asta pentru ca fara siesta n-aș fi rezistat la jumatatea a doua a zilei: intalnirea dintre raurile Tapajos, Arapiuns și Amazon, intrarea in regatul peștilor piranha și al pasarilor și apusul de la Ponta do Cururu.
Cand am intrat pe Canal do Jari mi-am imaginat ca așa arata un canal din Delta Dunarii, doar ca are alte pasari. Papagali și egrete versus pelicani. Imensitații de apa involburata a Amazonului (valuri care faceau barca sa sara 2 – 3 m) i-a urmat imensitatea de apa liniștita a canalului. De o parte și de alta recunoșteam case, ferme, biserica și școala pline de apa pana la jumatate. Singurele case care rezista sunt cele pe stalpi. Apa cucerește 2 sau 3 etaje, iar etajele de sus sunt locuite. Am trecut pe langa o familie cu 4-5 copii mici și unul mare, vreo opt suflete inghesuite intr-o camera deasupra Amazonului. Lasate sau lasandu-se in voia naturii.
Din nou, nu știu sa numesc pasarile, plantele și copacii maiestuoși pe langa care am trecut. Pot sa numesc lanul de nuferi amazonieni și papagalii mici și zgomotoși. Și senzația de libertate și de umilința in fața mareției naturii, de recunoștința pentru tot ce ne-a fost dat sa vedem.
Apusul ne-a prins dupa traversarea valurilor, la adapostul mai liniștitului Tapajos. Eram noi, apa perfecta, cerul și radio-ul cu șlagare englezești ale ghidului nostru.
Alter do Chao – Caraibele de Amazon, te invața despre liniște.
Bine de stiut despre o calatorie pe Amazon spre Santarem și Alter calatoria cu barca Manaus – Santarem dureaza 35-40 de ore și costa 90 de reali de persoana (hamacul trebuie sa il aveți sau sa il cumparați). Barci dinspre Manaus spre Santarem pleaca in fiecare zi. recomand Pousada Tapaiulandia in Alter (curat, ingrijit, curte cu iguane in paradis, mic dejun excelent). 120 de reali camera pe noapte, in extra-sezon. am contractat excursiile prin agenția Mae Natureza. Claudio a avut grija de noi și tot ce ne-a promis el s-a intamplat, pana și soarele l-a ascultat. Excursia de o zi spre Lago Verde, Canal do Jari și Ponta do Cururu a costat 320 de reali de persoana.
Ilustrația Aventurierului zambareț a fost facuta de Ada Popescu iar calatoria este realizata cu sprijinul KLM Romania.