Favelas do Rio – orasul din spatele orasului

Must read

Pao de Acucar, Corcovado (Cristo Redentor) si carnavalul fac parte integranta din povestea orasului Rio de Janeiro. In aceeasi masura favelas (slums, shanty towns, mahalale) fac parte din povestea si peisajul orasului, desi despre ele se vorbeste cu jumatate de gura. Intrebarile pe care le primesc despre Brazilia includ: “ai fost intr-o favela?” si “ce e aia o favela?”

Favela e termenul general folosit pentru cartierele sarace din Rio. Dupa abolirea sclaviei (sfarsitul secolului XVIII), cartierele unde s-au adapostit sclavii eliberati erau numite “cartiere de africani” sau “cartiere de negri”; erau undeva la periferia oraselor pentru ca in oras puteau spera sa gaseasca ceva de lucru. Cuvantul favela e originar din Bahia si vine de la arborele Jatropha phyllacantha – faveleira tree, un arbore ale carui frunze irita pielea. Istoria spune ca 20 000 de soldati veterani s-au intors in Rio dupa ce au stins un conflict in Bahia si ca isi cautau un loc. S-au asezat pe dealul “Providencia”- Providenta, dar l-au poreclit dealul Favela gandindu-se la dealurile cu copaci faveleira din Bahia.

Prima favela a fost inregistrata in 1920; criza locuintelor si directia catre industrializare data de Getulio Vargas in 1940 a crescut vertiginos numarul acestor cartiere; in 1970 cresterea urbana din Rio a atras locuitori din interiorul Braziliei, muncitori necalificati ce veneau sa construiasca orasul dar nu aveau unde sa stea. In 1970 erau 300 astfel de cartiere in Rio, iar acum sunt peste 800. Desi ritmul de crestere al orasului a scazut la 8% intre 1980 si 1990, procentul populatiei care locuieste in favelas a crescut cu 41%. Statisticile arata ca in 2010 aproximativ 6% din populatia Braziliei locuia in favelas – 11.4 milioane din aproximativ 190 de milioane de oameni. Desi inimaginabile pentru noi, aceste cifre au scazut cu 16% din 1970 incoace.

Pe scurt, ca sa fie numita favela o aglomerare urbana trebuie sa aiba mai mult de 51 de case, majoritatea avand nevoie de servicii publice esentiale (canalizare, electricitate, apa curenta, ridicarea gunoiului), sa ocupe ilegal terenul unei terte parti (domeniu public sau privat) si sa arate mai degraba dezorganizat, fara a avea aprobari de la administratia orasului pentru constructie… etc.

De ce e diferit in Rio sau in America Latina? De ce vorbim despre favelas? Unul dintre motivele de netagaduit este faptul ca aceste aglomerari urbane nu sunt la periferie sau in afara orasului. Rio de Janeiro se intinde pe dealuri (morro) si pe o parte a dealului poate sa fie un cartier foarte bogat, iar pe cealalta parte a dealului poate sa fie o favela. Nu te poti preface ca nu exista realitatile din favelas. De multe ori sunt foarte aproape de tine. Favela Vidigal e la 5 minute de plaja Ipanema, iar Sao Conrado e la 10 minute de Copacabana. Experienta unui apus in aceste favelas poate fi mai reusita decat experienta unui apus pe terasa unui hotel de pe Copacabana.

Favela Rocinha e cea mai mare din Rio de Janeiro si Brazilia (250 000 de locuitori), a doua cea mai mare din America Latina si e pe locul 9 in lume. Rocinha are infrastructura si chiar linii de autobuz dedicate; gasesti aici banci, farmacii, familiile au acces la televiziune prin cablu, la propriul canal TV si chiar la o franciza de tip McDonald’s. Are 3 organizatii ale comunitatii, numeroase ONG-uri si proiecte educationale si aici s-au filmat scene din The Incredible Hulk si Fast Five.

Insa nu toate favelas seamana cu Rocinha. Unele seamana cu cele din filmele Cidade de Deus si Tropa de Elite. Sunt controlate de traficanti de droguri, au o rata de criminalitate extrem de ridicata si locuitorii lor sunt nevoiti sa traiasca intr-o atmosfera instabila (violenta intre gasti si bande de traficanti, politie corupta sau politie care intervine, politicieni care isi apara interesele). Cu toate astea, pentru Cupa Mondiala de Fotbal din 2014 si Olimpiada din 2016 Rio isi propune sa devina un oras sigur si curat.

Daca ajungeti in Rio, e pacat sa nu mergeti sa vedeti o favela de aproape. Marcelo Armstrong a crescut in favela Vila Canoas, are un ONG din 1992 si impreuna cu colegii sai ofera experiente si tururi de favela in Vila Canoas si Rocinha. Preturile nu sunt mari si oricum se duc catre o cauza nobila.

Noi am intrat in favela Santa Marta destul de sigure pe noi, inainte sa vedem vreunul din filmele de mai sus. Auzisem toate povestile care puteau sa ne sperie, dar am decis sa luam trenuletul care ii duce pe locuitorii din favela mai repede catre casele lor. Fusesem deja singura in Rio, ma intorsesem noaptea singura cu autobuzul, stiam suficient astfel incat sa ma descurc in portugheza… deci n-avea ce sa ni se intample. Ne simteam ciudat pentru ca eram mai putin colorate decat cei de langa noi si pentru ca o data ajunse la statia de sus noi nu aveam nicio destinatie. Aici nu exista harti, nu exista panouri cu indicatii… si nici noi nu prea vroiam sa intrebam.

Aveam o perspectiva extrem de diferita asupra Rio si Pao de Acucar si aveam o decizie de luat. Ne intoarcem tot cu trenuletul sau ne intoarcem pe scari? Act de curaj sau nebunie cu acte in regula? Am hotarat sa mergem pe scari.

Eu eram in fata si incercam sa ma orientez; prietena mea incerca timid sa scoata aparatul sa faca o poza; ploua cu galeata. Casele sunt construite una peste alta, una langa alta, scarile urmeaza o panta catre baza dealului, dar nu stii daca la urmatoarea cotitura gasesti o alta scara sau usa unei case. Treceam tiptil observand sufrageria cuiva in stanga, bucataria altcuiva in dreapta (case diferite dar vecinii isi putea trece o ceapa sau un condiment doar intinzand mana pe geam) cuprinsa intr-un final de teama ca cineva o sa ne intrebe pe cine cautam sau ce dorim. Coborarea a durat 10 minute, dar am simtit ca timpul se dilata si ca strazile largi, sigure, autobuzele si statiile de metrou erau undeva departe, ca fugeau de mine. Ma deranja faptul ca totul e stramt, ca sunt pe un teritoriu necunoscut si ca oricine ar putea sa spuna dintr-o ochire ca sunt un intrus.

De fapt, ce cautam noi acolo? Cautam perspectiva noastra asupra realitatii din Rio. Nu perspectiva filmelor, nu perspectiva prietenilor bine intentionati din Rio care din prea multa grija incearca sa te sperie si nu perspectiva jurnalistilor. Ce am gasit? Am gasit acelasi peisaj din filme, mizeria cu care te intampina si un cartier la periferia Bucurestiului, un labirint de case aruncate pe deal una peste alta, cu instalatii improvizate, cu butoaie pe acoperis pentru apa de dus, cu antene parabolice langa butoaie… Realitatea unor oameni care traiesc sub limita saraciei. Realitate care te izbeste in comparatie cu cartierele luxoase din Ipanema si Leblon, apartamentele de milioane de euro cu vedere la ocean, iahturile si masinile din fata hotelurilor de 5 stele. 10% din populatia Braziliei se bucura de mai mult de 50% din veniturile tarii si inegalitatea e la ea acasa.

M-am relaxat cand am ajuns la capatul scarilor pentru ca dadeau intr-o strada populata; era dupa-amiaza, erau tarabe de piata si lumea cumpara frigarui proaspete de la cele doua gratare disponibile. Pareau inofensivi si extrem de ingaduitori cu cele doua gasculite albe si aventuriere. Am scos aparatul pentru inca 2-3 poze.

E posibil sa nu vreti sa experimentati favelas in Rio asa cum am facut-o noi; mi-ar placea insa sa luati in considerare indemnul primariei din Rio:

“Cunoasteti deja perspectiva asta!” – privelistea din stanga, poza clasica cu Pao de Acucar “Mai ramane sa vedeti lucrurile si din alt punct de vedere!” – privelistea din dreapta, care nu se vede niciodata pe un pliant turistic cu Favela Santa Marta si Pao de Acucar in spate.

- Advertisement -

More articles

- Advertisement -

Latest article